Decizia ÎCCJ nr. 74/2026 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 63. Reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a curții de apel, învestite cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printrun recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 64. Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de dispozițiile legale anterior menționate, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 65. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 66. În speță se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflate în curs de judecată în ultimă instanță, Curtea de Apel Craiova fiind învestită în ultimă instanță cu soluționarea căii ordinare de atac a apelului declarat împotriva sentinței instanței de fond prin care s-a soluționat acțiunea penală în cauză. ... 67. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 154/111-10/2026 din 26 martie 2026 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 68. Cu privire la condiția existenței unei legături între chestiunea de drept supusă interpretării și soluționarea pe fond a cauzei, în doctrină s-a evidențiat că aceasta este îndeplinită ori de câte ori interdependența procedurilor specifice cauzei influențează într-o măsură soluționarea fondului, soluția dată acțiunii penale sau civile în procesul penal. În speță este îndeplinită această condiție, deoarece problema de drept ce face obiectul cauzei de față vizează dezlegarea definitivă a raportului juridic de drept penal dedus judecății. ... 69. În cauză însă nu este întrunită cerința privind existența unei veritabile probleme de drept în înțelesul atribuit de practica constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, care să impună cu necesitate o dezlegare cu valoare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrucât prin parcurgerea normelor juridice în discuție nu ia naștere o îndoială rezonabilă asupra conținutului lor și, ca atare, dispozițiile nu sunt neclare. ... 70. În această privință se constată că, prin Decizia nr. 5 din 10 februarie 2016^11 (ale cărei considerente au fost reluate apoi în mai multe decizii, printre care Decizia nr. 19 din 27 septembrie 2016^12; Decizia nr. 20 din 14 iunie 2017^13; Decizia nr. 5 din 21 martie 2019^14; Decizia nr. 6 din 17 februarie 2020^15; Decizia nr. 65 din 29 septembrie 2021^16; Decizia nr. 17 din 31 martie 2022^17), Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a stabilit că scopul unei asemenea proceduri este „de a da dezlegări asupra unor probleme veritabile și dificile de drept. Sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție conform art. 475 din Codul de procedură penală trebuie efectuată doar în situația în care, în cursul soluționării unei cauze penale, se pune problema interpretării și aplicării unor dispoziții legale neclare, echivoce, care ar putea da naștere mai multor soluții. Interpretarea urmărește cunoașterea înțelesului exact al normei, clarificarea sensului și scopului acesteia, așa încât procedura prealabilă nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate“. ^11 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 183 din 11 martie 2016. ^12 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 1 noiembrie 2016. ^13 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 542 din 10 iulie 2017. ^14 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 381 din 15 mai 2019. ^15 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 17 iunie 2020. ^16 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 81 din 27 ianuarie 2022. ^17 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 mai 2022. ... 71. Per a contrario, procedura nu poate fi folosită în cazul în care aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluționare a întrebării adresate, când o simplă lectură a textelor legale a căror interpretare se solicită este suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului (Decizia nr. 19 din 14 iunie 2017^18, Decizia nr. 2 din 8 februarie 2018^19 etc.). ^18 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 494 din 29 iunie 2017. ^19 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 307 din 5 aprilie 2018. ... 72. Astfel, numai o problemă de drept de o dificultate rezonabilă și de natură a da naștere, în mod previzibil, unor interpretări judiciare diferite legitimează intervenția instanței supreme într-o cauză pendinte. Intervenția Înaltei Curți în procedura reglementată de art. 475 din Codul de procedură penală este legitimă atunci când tinde la clarificarea înțelesului uneia sau al mai multor norme juridice ambigue sau complexe, al căror conținut ori succesiune în timp poate da naștere la dificultăți rezonabile de interpretare pe cale judecătorească, afectând, în final, unitatea aplicării lor de către instanțele naționale. ... 73. În raport cu aceste considerente, în contextul concret al cauzei, întrebarea formulată de către Curtea de Apel Craiova nu se circumstanțiază unei veritabile chestiuni de drept, întrucât dispozițiile supuse interpretării sunt clare, iar aplicarea corectă a acestora se impune în mod evident, determinând neîntrunirea condiției privind existența unei veritabile chestiuni de drept. ... 74. Astfel, examinând succesiunea în timp a deciziilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și ale Curții Constituționale^20, cu privire la problema de drept, precum și configurarea legislativă în vigoare, se constată că, prin Legea nr. 97/2018 privind unele măsuri de protecție a victimelor infracțiunilor, legiuitorul a intervenit asupra Legii nr. 192/2006 privind medierea și organizarea profesiei de mediator și a modificat, prin art. II, dispozițiile ce au făcut obiectul controlului de constituționalitate, stabilind expres în cadrul alin. (2^2) alart. 67 din Legea nr. 192/2006 natura juridică a medierii („cauză sui-generis care înlătură răspunderea penală“) și un moment-limită până la care aceasta poate interveni („până la citirea actului de sesizare a instanței“), identic cu cel incident în cazul împăcării, dar restrictiv față de cel incident în cazul retragerii plângerii. ^20 Decizia nr. 9 din 17 aprilie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală și Decizia nr. 397/2016 a Curții Constituționale. ... 75. Prin urmare, odată cu intrarea în vigoare a acestor dispoziții legale, legiuitorul a calificat medierea drept un caz autonom de împiedicare a punerii în mișcare sau a exercitării acțiunii penale distinct de retragerea plângerii prealabile și împăcare, în privința căruia se aplică regulile proprii prevăzute de legea specială în materie, Legea nr. 192/2006, secțiunea a 2-a - Dispoziții speciale privind medierea în cauzele penale, art. 67-70, lege specială care derogă de la legea generală, Codul penal, conform principiului specialia generalibus derogant. ... 76. Stabilirea domeniului de aplicare a instituției medierii prin trimitere la cauzele privind infracțiuni pentru care, potrivit legii, retragerea plângerii prealabile sau împăcarea părților înlătură răspunderea penală nu poate avea semnificația unei trimiteri la condițiile prevăzute de art. 158 și 159 din Codul penal, deoarece, pe de o parte, lipsește o astfel de referire în conținutul legii, iar, pe de altă parte, legiuitorul a calificat instituția juridică a medierii ca fiind o cauză distinctă de încetare a procesului penal. ... 77. Sub același aspect, Curtea Constituțională, în Decizia nr. 204 din 8 aprilie 2025^21, a reținut în paragraful 47 că „Deși au anumite trăsături comune, medierea și împăcarea sunt și rămân instituții juridice diferite, cu regimuri juridice diferite“, iar după analizarea asemănărilor și deosebirilor dintre cele două instituții a conchis în paragraful 55 că „(...) medierea în cauzele penale reprezintă o modalitate mai complexă de realizare a unei împăcări a părților printr-o înțelegere scrisă (acordul de mediere), având pe alocuri elemente comune cu instituția împăcării reglementată de art. 159 din Codul penal, dar distingându-se prin trăsături proprii, ce îi configurează un regim juridic distinct, reglementat de legea specială în materie, Legea nr. 192/2006. Legiuitorul a dorit ca instituția medierii să fie incidentă în cauzele penale, dar cu respectarea condițiilor prevăzute în această lege specială, ceea ce marchează în mod evident o distincție de regim juridic între mediere și împăcare.“ și în paragraful 56 că „În sensul prevalenței legii speciale față de legea penală generală în privința aplicabilității medierii sunt reglementate chiar dispozițiile art. 16 alin. (1) lit. g) din Codul de procedură penală, care enumeră drept impediment al desfășurării în continuare a procesului penal, alături de retragerea plângerii prealabile și împăcare, și încheierea unui acord de mediere «în condițiile legii»“. ^21 Publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 771 din 19 august 2025. ... 78. Se constată, așadar, că problema cu care a fost sesizată Înalta Curte de Casație și Justiție nu reprezintă o veritabilă chestiune de drept, deoarece nu există o reală neclaritate, simpla lecturare a normelor juridice incidente fiind suficientă pentru a înțelege voința legiuitorului, fără a fi necesară o dezlegare din partea instanței supreme, în procedura pronunțării unei hotărâri prealabile. ... 79. Faptul că aparenta problemă de drept ce face obiectul prezentei sesizări nu comportă nicio dificultate de interpretare rezultă și din examenul de jurisprudență al curților de apel. Împrejurarea că nu există jurisprudență la toate instanțele din sistemul judiciar pe aspectele semnalate, precum și existența unor opinii minoritare pe aspectele respective nu pot constitui argumente care să susțină că este vorba de o chestiune de drept care să necesite pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... ...