Decizia ÎCCJ nr. 39/2026 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 48. Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând sesizarea formulată, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, reține că, reglementând condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, legiuitorul a stabilit în art. 475 din Codul de procedură penală posibilitatea anumitor instanțe, inclusiv a tribunalului învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, să sesizeze Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prin care să se dea rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 49. Ca atare, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ mai multe cerințe, respectiv existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de dispozițiile legale anterior menționate, soluționarea pe fond a acelei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 50. Totodată, din economia dispozițiilor legale invocate reiese că admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, de existența unei veritabile probleme de drept care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 51. În ipoteza formulării unei atari sesizări, instanța de trimitere are facultatea, potrivit dispozițiilor art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, de a suspenda cauza până la pronunțarea hotărârii prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept, urmând ca, în ipoteza în care nu uzează de această posibilitate odată cu sesizarea, iar cercetarea judecătorească este finalizată înainte ca Înalta Curte de Casație și Justiție să se pronunțe asupra sesizării, instanța de trimitere să suspende dezbaterile până la pronunțarea deciziei. ... 52. În cauză se constată că este îndeplinită condiția referitoare la formularea sesizării de către o instanță de judecată învestită în ultimă instanță, Tribunalul Satu Mare - Secția penală, fiind învestit, ca instanță de control judiciar, cu soluționarea contestației formulate de inculpat împotriva încheierii penale pronunțate de judecătorul de cameră preliminară, având ca obiect verificarea măsurii preventive. ... 53. De asemenea, chestiunea ce formează obiectul întrebării cu care a fost sesizată instanța supremă nu a primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 1.900/III-5/2025 din 19 ianuarie 2026 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 54. Este îndeplinită și condiția existenței unei probleme de drept, susceptibilă de a fi rezolvată în mod diferit de către instanțe. Dovadă fac în acest sens punctele de vedere diferite exprimate în doctrină și practică, inclusiv punctele de vedere diferite exprimate de instanțe. ... 55. Se consideră însă că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative referitoare la sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, prevăzute la art. 475 și art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală, aspecte ce rezultă pe calea interpretării sistematice, atât cu privire la constatarea existenței unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, cât și a sesizării până la închiderea dezbaterilor. ... 56. Astfel, se reține că legiuitorul a reglementat sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, ca un instrument judiciar alternativ recursului în interesul legii, din cadrul mecanismului privind asigurarea unei practici unitare, statuând instanței de trimitere o obligație cu caracter imperativ, în sensul exercitării acestuia anterior soluționării definitive a cauzei, astfel cum se desprinde această cerință din interpretarea sistematică a dispozițiilor art. 475 și art. 476 alin. (2) din Codul de procedură penală. ... 57. Asigurarea unei interpretări unitare a dreptului anterior soluționării definitive a cauzei nu poate fi atinsă decât în ipoteza în care instanța de trimitere valorifică în mod efectiv dezlegarea de principiu, obligatorie, solicitată Înaltei Curți de Casație și Justiție în condițiile prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. Aceasta deoarece existența unei relații de dependență între chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită și soluția ce ar putea fi dată fondului cauzei constituie o condiție de admisibilitate a sesizării, astfel că demersul instanței supreme își păstrează caracterul pertinent și util numai atunci când intervine anterior soluționării definitive a cauzei, preîntâmpinându-se, astfel, o soluție aflată în contradicție cu interpretarea obligatorie regăsită în hotărârea prealabilă. ... 58. Or, în cauza de față, sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu dezlegarea problemei de drept referitoare la modalitatea de calcul al termenului consacrat de art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală, de verificare a măsurii preventive a arestului respectiv de la data pronunțării încheierii judecătorului fondului, prin care s-a dispus înlocuirea măsurii, ori de la data pronunțării încheierii tribunalului prin care s-a admis contestația și s-a pronunțat în sensul menținerii măsurii arestului preventiv, a fost dispusă prin aceeași hotărâre prin care instanța de trimitere a soluționat definitiv cauza, respectiv prin Încheierea penală nr. 95/CJCP din 12 noiembrie 2025, pronunțată de Tribunalul Satu Mare în Dosarul penal nr. 2.474/218/2025/a1.6, prin care a respins ca nefondată contestația formulată de inculpatul G.I. împotriva Încheierii penale nr. 44 din 3 noiembrie 2025 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Carei, care a menținut măsura arestului preventiv a inculpatului. ... 59. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală s-a pronunțat, anterior, asupra inadmisibilității sesizărilor prin care se solicită dezlegarea unor probleme de drept de care depinde rezolvarea unor cauze soluționate definitiv și care se bucură de autoritate de lucru judecat. În acest sens, prin Decizia nr. 14 din 18 mai 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 21 iunie 2016, Decizia nr. 69 din 3 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 42 din 14 ianuarie 2021, Decizia nr. 36 din 25 mai 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 686 din 12 iulie 2021, s-a subliniat că „mecanismul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile nu permite Înaltei Curți de Casație și Justiție rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept deja soluționate printr-o hotărâre penală definitivă și nici cenzurarea modului în care aceasta a fost rezolvată“. ... 60. Scopul reglementării acestui instrument judiciar este de a asigura o practică unitară, pe calea hotărârii prealabile pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, ce realizează dezlegarea de principiu a chestiunii de drept cu care a fost sesizată, aceasta urmând ulterior să fie valorificată în mod efectiv, pertinent și util, de către instanța de trimitere, în judecarea cauzei cu care a fost învestită, fiind de esență condiția de interdependență între hotărârea de interpretare și cea de soluționare a cauzei.^1 ^1 În acest sens, Decizia nr. 440 din 22 iunie 2017 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 276 și ale art. 475 din Codul de procedură penală, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 883 din 9 noiembrie 2017; Decizia nr. 854 din 26 noiembrie 2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 367 alin. (9) , ale art. 425^1 alin. (4) și ale art. 475 din Codul de procedură penală, pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 196 din 26 februarie 2021. ... 61. În mod concret, între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată asupra acțiunii penale de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultim grad de jurisdicție trebuie să existe o relație de dependență, în sensul că decizia instanței supreme pronunțată în procedura prevăzută de art. 476-477 din Codul de procedură penală să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii în procesul principal. ... 62. Or, în speță sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în procedura prevăzută de art. 476-477 din Codul de procedură penală nu poate presupune rezolvarea de principiu a unei chestiuni de drept deja soluționate printr-o hotărâre definitivă și nici cenzurarea modului în care aceasta a fost rezolvată. ... 63. Mai mult, se constată că legătura de dependență între problema de drept a cărei lămurire se solicită - modul de calcul al termenului prevăzut de art. 207 alin. (6) din Codul de procedură penală, în cazul admiterii contestației formulate de către procuror, împotriva încheierii prin care s-a înlocuit măsura preventivă a arestului preventiv cu una subsidiară - și soluția dată de către instanța de trimitere, de respingere a contestației formulate de inculpat și de menținere a măsurii preventive, nu există, întrucât ipoteza de la care pleacă instanța de trimitere nu se regăsește în speța analizată. ... 64. În consecință, se constată neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate a sesizării. ... ...