Decizia ÎCCJ nr. 38/2026 (HP)Punctul IX

IX. Înalta Curte de Casație și Justiție 43. Legiuitorul, enumerând în cuprinsul art. 475 din Codul de procedură penală condițiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, a conferit anumitor instanțe, inclusiv curții de apel, învestite cu soluționarea unei cauze în ultimă instanță, care constată, în cursul judecății, existența unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei și asupra căreia instanța supremă nu a statuat încă printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu face obiectul unui asemenea recurs, posibilitatea de a sesiza instanța supremă în scopul obținerii unei hotărâri prin care să se dea o rezolvare de principiu respectivei probleme de drept. ... 44. Astfel, pentru a fi admisibilă o asemenea sesizare trebuie îndeplinite cumulativ următoarele cerințe: existența unei cauze aflate în curs de judecată în ultimul grad de jurisdicție pe rolul uneia dintre instanțele prevăzute expres de textul de lege menționat, soluționarea pe fond a respectivei cauze să depindă de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării, iar problema de drept să nu fi fost încă dezlegată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești sau să nu facă în prezent obiectul unui recurs în interesul legii. ... 45. Nu în ultimul rând, admisibilitatea sesizării este condiționată, în mod esențial, așa cum rezultă din economia dispozițiilor legale invocate, de existența unei veritabile probleme de drept, care să facă necesară o rezolvare de principiu prin pronunțarea unei hotărâri prealabile de către Înalta Curte de Casație și Justiție, aceasta constituind, de fapt, premisa fundamentală ce justifică intervenția instanței supreme prin mecanismul de unificare a practicii judiciare instituit de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală. ... 46. În speță, se constată că este îndeplinită condiția privind existența unei cauze pendinte aflată în curs de soluționare în ultimă instanță, Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie fiind învestită, în Dosarul nr. 2.084/180/2025, cu apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău împotriva Sentinței penale nr. 1.064 din 28 iulie 2025 a Judecătoriei Bacău. De asemenea, chestiunile de drept ce formează obiectul prezentei sesizări nu au primit încă o rezolvare printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și nici nu fac obiectul unui asemenea recurs, așa cum rezultă din cuprinsul Adresei nr. 4.960/1.472/III-5/2025 din data de 17 noiembrie 2025 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. ... 47. Astfel, se impune a se preciza că, în mod constant, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a reținut că analiza acestei condiții trebuie să se raporteze atât la hotărârile pronunțate în una dintre procedurile prevăzute de art. 471 din Codul de procedură penală sau de art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, prin care s-a statuat în mod explicit asupra problemei de drept ridicate de instanța de trimitere, cât și la considerentele unor asemenea hotărâri, dacă acestea oferă suficiente elemente care să permită dezlegarea chestiunii de drept invocate (a se vedea, spre exemplu, deciziile nr. 22 din 14 septembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 18 octombrie 2017, și nr. 2 din 27 ianuarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 234 din 9 martie 2022). ... 48. Or, se constată că problemele de drept a căror rezolvare de principiu se solicită prin intermediul sesizării formulate de Curtea de Apel Bacău nu au mai fost examinate de instanța supremă în modalitatea în care au fost formulate, Înalta Curte de Casație și Justiție nestatuând în mod explicit asupra lor prin unul din mecanismele legale ce asigură interpretarea și aplicarea unitară a legii de către instanțele judecătorești. ... 49. Însă, în ceea ce privește cea de-a treia condiție prevăzută de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală privind admisibilitatea sesizării, se constată că aceasta nu este îndeplinită, în contextul în care soluționarea pe fond a cauzei nu depinde de lămurirea primei chestiuni de drept pe care instanța supremă este chemată să o dezlege. ... 50. Astfel, sub acest aspect, este de menționat că, în jurisprudența sa, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat asupra înțelesului ce trebuie atribuit sintagmei „problemă de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei“, arătând că „admisibilitatea sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este condiționată atât în cazul în care vizează o normă de drept material, cât și atunci când privește o dispoziție de drept procesual de împrejurarea ca interpretarea dată de instanța supremă să aibă consecințe juridice asupra modului de rezolvare a fondului cauzei. Cu alte cuvinte, între problema de drept a cărei lămurire se solicită și soluția dată asupra acțiunii penale și/sau civile de către instanța pe rolul căreia se află cauza în ultimul grad de jurisdicție, trebuie să existe o relație de dependență, în sensul ca decizia Înaltei Curți pronunțată în procedura prevăzută de art. 476 și 477 din Codul de procedură penală să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal, cerința pertinenței fiind expresia utilității pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate o are în cadrul soluționării pe fond a litigiului“. (Decizia nr. 11 din 2 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 503 din 7 iulie 2014). ... 51. Ulterior, considerentele acestei decizii au fost preluate de Înalta Curte de Casație și Justiție și în cuprinsul altor hotărâri date în procedura reglementată de dispozițiile art. 475 și următoarele din Codul de procedură penală, inclusiv în jurisprudența recentă, relevante fiind: Decizia nr. 68 din 29 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 56 din 19 ianuarie 2022; Decizia nr. 17 din 31 martie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 24 mai 2022; Decizia nr. 21 din 4 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 592 din 17 iunie 2022; Decizia nr. 30 din 25 mai 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 673 din 6 iulie 2022; Decizia nr. 44 din 19 septembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1205 din 15 decembrie 2022; Decizia nr. 47 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 868 din 27 septembrie 2023, și Decizia nr. 65 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 24 octombrie 2023. ... 52. Așadar, din modul de definire/caracterizare a acestei condiții de admisibilitate a sesizării consacrat în jurisprudența constantă a Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală reiese că relația de dependență dintre interpretarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin intermediul acestui mecanism de unificare a practicii judiciare, și rezolvarea pe fond a cauzei se verifică prin aptitudinea respectivei interpretări de a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul în care a fost formulată întrebarea prealabilă, un asemenea raport de conexitate neexistând în acele situații în care oricare ar fi dezlegarea dată problemei de drept de către instanța supremă, aceasta nu va avea nicio influență asupra soluției pe fond a litigiului. ... 53. În speță, se constată că doar aparent soluționarea pe fond a cauzei depinde de lămurirea chestiunii de drept ce formează obiectul primei întrebări formulate de instanța de sesizare, în contextul în care apelul promovat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bacău vizează greșita condamnare a inculpatului F.A.I. pentru săvârșirea unui număr de patru infracțiuni de ultraj, două prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal raportat la art. 193 alin. (1) din Codul penal și două prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal raportat la art. 206 alin. (1) din Codul penal, deși acesta fost trimis în judecată pentru două infracțiuni de ultraj, comise prin acte de amenințare și de lovire sau alte violențe, exercitate în aceleași circumstanțe de loc și timp împotriva persoanelor vătămate P.M. și C.I., agenți de poliție, aflate în exercitarea atribuțiilor de serviciu. ... 54. Cu toate acestea, la o analiză atentă a primei întrebări prealabile, prin raportare la situația de fapt reținută prin rechizitoriu, care, de altfel, a fost confirmată prin sentința penală pronunțată de prima instanță, se constată că lămurirea problemei de drept în discuție nu poate avea nicio înrâurire asupra deciziei ce urmează să fie luată pe fondul căii de atac ordinare, neexistând legătura de dependență necesară dintre chestiunea de drept supusă interpretării și modul de rezolvare a apelului declarat de parchet, cerută în mod imperativ de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. ... 55. În concret, prin Rechizitoriul nr. 218/113/P/2025 din data de 12 februarie 2025 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bacău, inculpatul F.A.I. a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal raportat la art. 193 alin. (1) din Codul penal și art. 206 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată P.M.) și de art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal raportat la art. 193 alin. (2) din Codul penal și art. 206 alin. (1) din Codul penal (persoană vătămată C.I.), cu aplicarea art. 38 alin. (1) din Codul penal, întrucât, la data de 12 ianuarie 2025, în timp ce se afla pe calea Dr. Alexandru Șafran din Bacău, fiind oprit în trafic pentru control de către un echipaj de poliție, le-a adresat amenințări cu acte de violență agenților de poliție C.I. și P.M., care se aflau în exercitarea atribuțiilor de serviciu, și i-a agresat fizic, împingând-o și lovind-o cu piciorul pe persoana vătămată C.I., care a suferit leziuni traumatice care au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale, iar pe persoana vătămată P.M. a mușcat-o de degetul arătător al mâinii drepte. Aceeași situație de fapt a fost reținută și de Judecătoria Bacău, prin Sentința penală nr. 1.064 din 28 iulie 2025, la secțiunea „În Drept“. ... 56. Este adevărat că instanța de trimitere urmărește să obțină o interpretare cu valoare de principiu a dispozițiilor art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal, pentru cazul în care, în aceeași unitate spațio-temporală, împotriva unui polițist aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu au fost realizate două dintre modalitățile de săvârșire enumerate în alineatul (1) al normei de incriminare, respectiv amenințarea și lovirea sau alte violențe, însă, în realitate, problema de drept care se ridică în cauză este raportul dintre infracțiunea de amenințare și cea de lovire sau alte violențe, determinat de momentul exercitării violențelor fizice imediat după actele de amenințare cu săvârșirea unei infracțiuni contra integrității corporale sau sănătății sau într-un viitor apropiat, și în funcție de acest element temporal urmează să se rețină, după caz, infracțiunea cu care a fost amenințată persoana vătămată sau o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului între respectiva infracțiune și infracțiunea de amenințare. În acest sens, s-au exprimat constant doctrina și jurisprudența, potrivit cărora, în cazul actelor de amenințare cu săvârșirea infracțiunilor de loviri sau alte violențe și de vătămare corporală, succedate imediat de comiterea acestor infracțiuni asupra persoanei amenințate, operează o absorbție naturală în infracțiunea contra integrității corporale sau sănătății a infracțiunii de amenințare. ... 57. Ca atare, dezlegarea dată de instanța supremă, în procedura prevăzută de art. 476 și 477 din Codul de procedură penală, asupra încadrării în drept a faptelor de ultraj comise asupra unui polițist, în aceleași circumstanțe de loc și timp, prin două dintre modalitățile enumerate de art. 257 alin. (1) din Codul penal, fie în sensul reținerii unei infracțiuni unice complexe de ultraj, sancționată cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea cea mai gravă absorbită, fie în sensul incidenței unui concurs de infracțiuni de ultraj, nu ar fi de natură a produce un efect concret asupra conținutului deciziei ce urmează să fie pronunțată de Curtea de Apel Bacău, neexistând relația de dependență necesară între problema de drept supusă interpretării și rezolvarea acțiunii penale, împrejurare ce determină, sub acest aspect, inadmisibilitatea sesizării pentru neîndeplinirea uneia dintre condițiile cumulative prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală. ... 58. În schimb, deși de lămurirea problemei de drept care face obiectul celei de-a doua întrebări adresate de instanța de trimitere depinde soluționarea pe fond a cauzei, cu privire la acesta nu este îndeplinită condiția existenței unei chestiuni de drept reale, veritabile, susceptibile să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu. ... 59. Astfel, raportat la scopul mecanismului de unificare, acela de a da interpretări asupra unor probleme de drept, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a statuat că sesizarea instanței supreme, în condițiile art. 475 din Codul de procedură penală, trebuie să aibă ca obiect o veritabilă problemă de drept, generată de dificultatea interpretării unor norme juridice ambigue, neclare, echivoce sau complexe, susceptibilă a genera, în mod rezonabil, divergențe jurisprudențiale și, ca atare, procedura pronunțării unei hotărâri prealabile nu poate fi folosită în cazul în care normele legale aplicabile sunt clare, iar interpretarea acestora se impune întrun mod atât de evident încât nu lasă loc de îndoială (a se vedea Decizia nr. 43 din 17 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 281 din 31 martie 2025, și Decizia nr. 78 din 3 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 377 din 28 aprilie 2025). ... 60. În vederea delimitării cât mai exacte a problemelor de drept ce pot face obiectul întrebărilor prealabile, instanța supremă a mai stabilit că dificultățile rezonabile de interpretare se estompează pe măsură ce chestiunea de drept a primit o dezlegare din partea instanțelor, în urma unei interpretări adecvate, concretizată într-o practică judiciară consacrată, există jurisprudență a instanței supreme în materia respectivă ori jurisprudența și doctrina în materie oferă suficiente repere, opiniile izolate sau pur subiective nefiind apte să declanșeze mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile (Decizia nr. 65 din 2 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 960 din 24 octombrie 2023). ... 61. Totodată, s-a reținut, prin Decizia nr. 6 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 518 din 17 iunie 2020, că „Instanța supremă este chemată să dea o rezolvare de principiu unei chestiuni de drept cu care a fost sesizată, în interpretarea unei norme care ar fi afectată de o asemenea ambiguitate, încât nu ar permite instanței de trimitere ca, prin intermediul unor metode de interpretare a normelor juridice recunoscute în dreptul intern, să stabilească cu suficientă certitudine conținutul și sensul textelor legale ce fac obiectul întrebării prealabile“. ... 62. Ca atare, instanța supremă a statuat în mod constant că, pentru a fi admisibilă, sesizarea trebuie să vizeze dispoziții legale neclare, echivoce și care pot conduce la pronunțarea unor soluții diferite, nefiind permisă apelarea la acest mecanism de unificare a practicii judiciare atunci când aplicarea corectă a dreptului se impune atât de evident încât nu lasă loc la îndoială. ... 63. Or, din analiza coroborată a dispozițiilor art. 257 alin. (1) și (4) din Codul penal, care reglementează forma-tip și varianta agravată a infracțiunii complexe de ultraj, prin raportare cu jurisprudența Înaltei Curți și a instanțelor naționale, precum și cu doctrina în materie, se poate decela cu suficientă certitudine înțelesul normelor de drept substanțial penal a căror explicitare se solicită de către instanța de trimitere prin cea de-a doua întrebare formulată, așa încât, și din această perspectivă, sesizarea Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală apare ca fiind inadmisibilă. ... 64. Faptul că problema de drept în discuție nu comportă nicio dificultate de interpretare din partea destinatarilor legii, în special a organelor judiciare care au studii de specialitate, rezultă atât din împrejurarea că toate instanțele naționale (judecătorii, tribunale și curți de apel) care și-au exprimat opinia au transmis același punct de vedere, excepție făcând doar Judecătoria Sector 3 București, Judecătoria Bolintin-Vale, Judecătoria Buzău și Judecătoria Râmnicu Sărat, cât și din examenul jurisprudențial al curților de apel și al instanțelor arondate acestora, care evidențiază că un număr consistent de hotărâri susțin opinia cvasiunanimă, potrivit căreia, în ipoteza în care actele de lovire sau alte violențe sunt comise împotriva a doi sau mai mulți polițiști aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pluralitatea subiecților pasivi atrage pluralitatea de infracțiuni, chiar și în condițiile unor împrejurări unice de timp și loc, prin prisma naturii complexe a infracțiunii care lezează integritatea persoanei, încorporate în conținutul constitutiv al infracțiunii de ultraj, precum și în considerarea funcțiilor publice distincte exercitate de fiecare polițist, în timp ce opinia contrară nu a fost confirmată de vreo hotărâre judecătorească. ... 65. Altfel spus, deși ultrajul a fost prevăzut în categoria infracțiunilor care aduc atingere autorității, nu putem disocia acest obiect juridic principal de persoanele care beneficiază, chiar și în secundar, de această protecție suplimentară, adică funcționarii publici care exercită o funcție care implică exercițiul autorității de stat, în condițiile prevăzute de dispozițiile art. 257 din Codul penal. ... 66. În același sens, s-a pronunțat, de altfel, majoritatea doctrinei, semnificative fiind următoarele lucrări: Noul Cod penal comentat, Partea specială, ediția a-III-a revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2016, V. Dobrinoiu, ș.a.; Drept penal. Partea specială II, Curs tematic, ediția 7, revizuită și adăugită, Editura C.H. Beck, București, 2024, C. Rotaru, A.R. Trandafir, V. Cioclei; Sinteze de Drept penal, Partea specială, ediția 5, volumul I, Curs universitar, Editura C.H. Beck, București, 2024, M. Udroiu. ... 67. Așadar, jurisprudența și doctrina în materie oferă suficiente repere privind modalitatea de aplicare a dispozițiilor legale în discuție, pe baza cărora instanța de trimitere ar putea să aprecieze asupra situației concrete cu judecarea căreia a fost învestită, motiv pentru care opiniile izolate exprimate de cele patru judecătorii menționate anterior nu sunt apte să declanșeze mecanismul pronunțării unei hotărâri prealabile în legătură cu încadrarea juridică a faptelor de ultraj prin loviri sau alte violențe exercitate în aceleași circumstanțe spațio-temporale asupra a doi sau mai mulți polițiști aflați în exercițiul atribuțiilor de serviciu. ... 68. În consecință, constatând, în raport cu argumentele anterior dezvoltate, că nu sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate reglementate de art. 475 din Codul de procedură penală ce constau în existența unei relații de dependență între lămurirea chestiunii supuse interpretării și soluționarea pe fond a cauzei cu care a fost învestită instanța de trimitere sau, după caz, a unei veritabile probleme de drept care să necesite o dezlegare cu valoare de principiu din partea Înaltei Curți de Casație și Justiție, se impune respingerea, ca inadmisibilă, a sesizării formulată de Curtea de Apel Bacău, Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 2.084/180/2025. ... 69. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 477 din Codul de procedură penală, ... ...