Decizia ÎCCJ nr. 50/2026 (HP)Punctul X

X. Înalta Curte de Casație și Justiție 24. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunile de drept ce se solicită a fi dezlegate, constată următoarele: Instanța supremă reține că prezenta sesizare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 519 din Codul de procedură civilă. A. Asupra admisibilității sesizării 25. Potrivit art. 519 din Codul de procedură civilă: dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 26. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior rezultă că legiuitorul a instituit o serie de condiții de admisibilitate pentru declanșarea procedurii sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile - astfel cum au fost acestea decelate în jurisprudența instanței supreme, dezvoltată pe marginea mecanismului procedural în discuție -, condiții care se impun a fi întrunite în mod cumulativ, respectiv: existența unei cauze aflate în curs de judecată, în ultimă instanță; cauza care face obiectul judecății să se afle în competența legală a unui complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului învestit să soluționeze cauza; ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată; chestiunea de drept să fie reală, veritabilă, susceptibilă să dea naștere unor interpretări diferite, pentru care să fie necesară o rezolvare de principiu; chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită să prezinte caracter de noutate; chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 27. Procedând la analiza admisibilității sesizării și ținând cont de imperativul îndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de lege, se constată că acestea sunt îndeplinite. ... 28. Astfel, sesizarea a fost formulată în cadrul unui litigiu aflat pe rolul Tribunalului Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, învestită cu soluționarea cauzei în apel, respectiv în ultimă instanță. ... 29. Condiția de admisibilitate referitoare la legătura de dependență dintre chestiunea de drept a cărei interpretare se solicită și soluționarea cauzei pendinte în care se ridică este, de asemenea, îndeplinită, în contextul în care soluționarea litigiului depinde de modul de interpretare a dispozițiilor legale referitoare la transferul și transportul articolelor pirotehnice. ... 30. Cerința nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casație și Justiție este și ea îndeplinită, în condițiile în care nu există dezlegări de principiu ale chestiunii de drept în discuție sau ale unor chestiuni similare date de instanța supremă în cadrul acestei competențe specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanțelor judecătorești din țară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop - hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept și, respectiv, recursul în interesul legii. ... 31. Condiția noutății chestiunii de drept este la rândul ei îndeplinită, în condițiile în care asupra chestiunii de drept ce face obiectul prezentei sesizări nu se poate vorbi de o jurisprudență consolidată. Astfel cum s-a reținut în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, pornindu-se de la scopul sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, acela de a preîntâmpina apariția unei practici judiciare neunitare, condiția noutății poate fi prezentă nu numai în contextul unei reglementări nou-intrate în vigoare, ci și al uneia vechi, impunându-se însă ca jurisprudența asupra respectivei probleme de drept să se afle într-un stadiu incipient (Decizia nr. 73 din 9 noiembrie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 20 ianuarie 2021; Decizia nr. 8 din 30 ianuarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 219 din 16 martie 2023; Decizia nr. 12 din 20 februarie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 357 din 27 aprilie 2023). ... 32. În ceea ce privește condiția de admisibilitate privind existența unei probleme de drept veritabile, aceasta este, de asemenea, îndeplinită. Jurisprudența consolidată, timp de peste un deceniu, în legătură cu această condiție de admisibilitate a statuat constant că în sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu procedura pronunțării unei hotărâri prealabile trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanță a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenția instanței supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept și al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securității raporturilor juridice deduse judecății. ... ... B. Asupra fondului sesizării 33. Referitor la prima întrebare formulată de instanța de trimitere, Înalta Curte reține că Legea nr. 126/1995 privind regimul materiilor explozive, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constituie norma-cadru în materia controlului, autorizării și sancționării activităților care implică materii explozive și articole pirotehnice, fiind adoptată în considerarea riscurilor grave pe care aceste bunuri le generează pentru ordinea publică și siguranța persoanelor. Regimul instituit de această lege are un caracter eminamente preventiv și imperativ, statul exercitând un control strict asupra tuturor etapelor de circulație a acestor bunuri. ... 34. Hotărârile Guvernului nr. 197/2016 și nr. 1.102/2014, adoptate în vederea transpunerii directivelor Uniunii Europene în materie, reglementează cu precădere cerințele esențiale de securitate ale produsului, condițiile de punere la dispoziție pe piață, evaluarea conformității și supravegherea pieței. Aceste acte normative nu au ca obiect stabilirea regimului juridic al autorizării persoanelor sau al controlului activităților desfășurate cu materiile explozive, domeniu care rămâne guvernat de dispozițiile legii-cadru. ... 35. Sintagma „nu aduce atingere regimului juridic“, utilizată în art. 1 alin. (3) din Legea nr. 126/1995, nu poate fi interpretată ca instituind o excludere a aplicabilității regimului de autorizare prevăzut de această lege, ci consacră un raport de coexistență și complementaritate normativă. În acest sens, reglementările europene privind siguranța produsului se aplică fără a afecta competența statului de a menține măsuri naționale mai stricte în scopul protejării ordinii publice și siguranței colective, marjă de apreciere recunoscută statelor membre de dreptul Uniunii Europene. ... 36. În lipsa unei derogări exprese prevăzute de lege, faptul că actele normative subsecvente nu prevăd în mod explicit obligația autorizării transportatorilor sau intermediarilor nu poate conduce la concluzia inaplicabilității art. 8 alin. (3) și (5) din Legea nr. 126/1995. A admite o asemenea interpretare ar echivala cu posibilitatea restrângerii sau golirii de conținut a unui regim legal de ordine publică prin acte normative subordonate legii, contrar principiilor ierarhiei actelor normative și securității juridice. ... 37. Prin urmare, în raport cu prima întrebare, dispozițiile art. 8 alin. (3) și (5) , precum și cele ale art. 38 din Legea nr. 126/1995 sunt incidente și în cazul articolelor pirotehnice ale căror cerințe de securitate și condiții de punere la dispoziție pe piață sunt reglementate prin hotărârile Guvernului nr. 197/2016 și nr. 1.102/2014, aceste reglementări aplicându-se cumulativ, iar nu alternativ. ... 38. Referitor la cea de-a doua întrebare formulată de instanța de trimitere, Înalta Curte reține că noțiunea de „transfer“ prevăzută de art. 8 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 trebuie interpretată în raport cu natura obiectului reglementării și cu finalitatea legii. În materia materiilor explozive și a articolelor pirotehnice, transferul nu se reduce la o operațiune juridică abstractă, ci presupune realizarea efectivă a deplasării bunurilor și schimbarea controlului material asupra acestora. ... 39. Activitatea de transport reprezintă modalitatea concretă și necesară prin care transferul se realizează în fapt. Pe durata transportului, persoana care efectuează deplasarea exercită o formă de deținere temporară și control efectiv asupra articolelor pirotehnice, situație care se circumscrie noțiunilor de „deținere“ și „transfer“ avute în vedere de legiuitor la adoptarea art. 8 alin. (3) din Legea nr. 126/1995. ... 40. Eliminarea termenului „transport“ din enumerarea expresă a activităților supuse autorizării nu poate fi interpretată ca exprimând intenția legiuitorului de a liberaliza această activitate sau de a o exclude de sub incidența controlului autorităților competente. O asemenea interpretare ar conduce la un vid de reglementare tocmai în etapa cu cel mai ridicat grad de risc pentru siguranța publică, respectiv deplasarea materiilor explozive în afara spațiilor controlate. ... 41. Interpretarea sistematică și teleologică a Legii nr. 126/1995 impune concluzia că activitatea de transport este absorbită de noțiunile de „transfer“ și „deținere“ [a se vedea art. 3 lit. a) teza finală din anexa la Hotărârea Guvernului nr. 536/2002], legiuitorul optând pentru o formulare care să permită supunerea controlului tuturor formelor de circulație a articolelor pirotehnice, indiferent de mecanismul juridic utilizat pentru realizarea acestora. ... 42. În consecință, în raport cu cea de-a doua întrebare, persoana care efectuează transportul articolelor pirotehnice desfășoară o activitate subsumată noțiunii de „transfer“ în sensul art. 8 alin. (3) din Legea nr. 126/1995 și are obligația de a deține autorizația prevăzută de lege, iar realizarea acestei activități prin intermediari neautorizați intră sub incidența interdicției prevăzute de alin. (5) al aceluiași articol. ... 43. Referitor la cea de-a treia întrebare formulată de instanța de trimitere, Înalta Curte constată că aceasta are un caracter subsidiar și este formulată pentru ipoteza în care activitățile de transfer și transport ar fi considerate noțiuni juridice distincte. Or, o atare premisă nu subzistă în urma dezlegării date celei dea doua chestiuni de drept. ... 44. Odată stabilit că activitatea de transport este inclusă în sfera noțiunii de „transfer“, predarea articolelor pirotehnice de către titularul autorizației către un curier sau alt intermediar implică un transfer al detenției materiale asupra bunurilor. În această ipoteză, intermediarul exercită, pe durata transportului, o formă de deținere temporară și realizează transferul fizic al bunurilor de la expeditor la destinatar. ... 45. Prin urmare, predarea în vederea livrării a articolelor pirotehnice către un curier neautorizat reprezintă o formă de realizare a transferului prin intermediari neautorizați, interzisă de art. 8 alin. (5) din Legea nr. 126/1995. Calificarea juridică a operațiunii nu depinde de denumirea contractului încheiat între părți, ci de efectele sale concrete asupra circulației și controlului material al bunurilor. ... 46. În aceste condiții, răspunsul dat cu privire la a doua întrebare epuizează problematica ridicată prin cea de-a treia întrebare, întrucât, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor legii, predarea bunurilor către un intermediar neautorizat constituie un transfer nelegal, fără a fi necesară o distincție suplimentară între noțiunile de transport și transfer. ... 47. În raport cu aceste argumente, în temeiul art. 521 din Codul de procedură civilă, Înalta Curte va admite sesizarea formulată de Tribunalul Bacău - Secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal. ... ... ... ...