Decizia ÎCCJ nr. 51/2020 (HP)Punctul XI

XI. Înalta Curte de Casație și Justiție 75. Examinând sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, raportul întocmit de judecătorul-raportor și chestiunea de drept ce se solicită a fi dezlegată, constată următoarele: Asupra admisibilității sesizării 76. Potrivit dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, dacă, în cursul judecății, un complet de judecată al Înaltei Curți de Casație și Justiție, al curții de apel sau al tribunalului, învestit cu soluționarea cauzei în ultimă instanță, constatând că o chestiune de drept, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei respective, este nouă și asupra acesteia Înalta Curte de Casație și Justiție nu a statuat și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare, va putea solicita Înaltei Curți de Casație și Justiție să pronunțe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată. ... 77. Din cuprinsul prevederilor legale enunțate anterior se desprind condițiile de admisibilitate pentru declanșarea procedurii de sesizare în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, condiții care trebuie să fie întrunite cumulativ, și anume: existența unei cauze aflate în curs de judecată; cauza care face obiectul judecății să se afle pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, al unei curți de apel sau al unui tribunal; instanțele mai sus menționate să judece cauza în ultimă instanță; să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluționarea pe fond a cauzei respective; chestiunea de drept identificată să prezinte caracter de noutate, iar aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii sau al unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție. ... 78. În doctrină s-a arătat că problema de drept trebuie să fie reală, să suscite interpretări diferite sau contradictorii ale unui text de lege, respectiv să prezinte un grad de dificultate suficient de mare, astfel încât instanța de sesizare să considere că, pentru a înlătura orice incertitudine referitoare la securitatea raportului juridic dedus judecății, este necesară declanșarea procedurii prevăzute de art. 519 din Codul de procedură civilă prin pronunțarea unei hotărâri prealabile. ... 79. Verificând întrunirea acestor condiții, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că litigiul în legătură cu care s-a formulat sesizarea este în curs de judecată, cauza care face obiectul judecății se află în competența legală a Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, învestită în ultimă instanță cu judecata apelului, conform dispozițiilor art. 96 pct. 2 și art. 634 alin. (1) din Codul de procedură civilă și ale art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013, iar chestiunea de drept nu face obiectul unei statuări anterioare a Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al unui recurs în interesul legii în curs de soluționare. ... 80. De asemenea, este îndeplinită condiția privitoare la noutatea chestiunii de drept ce face obiectul sesizării, care reprezintă o condiție distinctă de cea a lipsei statuării de către Înalta Curte de Casație și Justiție asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată; în lipsa unei definiții și a unor criterii legale de determinare, evaluarea noutății chestiunii de drept revine instanței supreme, astfel cum s-a reținut constant în jurisprudența Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept (spre exemplu, Decizia nr. 4 din 14 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 437 din 16 iunie 2014). ... 81. În acest sens s-a apreciat că cerința noutății este îndeplinită atunci când chestiunea de drept își are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, instanțele nu i-au dat încă o anumită interpretare și aplicare la nivel jurisprudențial ori dacă se impun anumite clarificări, într-un context legislativ nou sau modificat față de unul anterior, de natură să impună reevaluarea sau reinterpretarea normei de drept analizate. În egală măsură însă noutatea chestiunii de drept, în sensul dispozițiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, poate constitui și atributul unei reglementări mai vechi, dar asupra căreia instanța de judecată este chemată să se pronunțe în prezent, atunci când aplicarea frecventă a normei juridice a devenit actuală ulterior. ... 82. Cu referire la sesizarea de față, condiția noutății poate fi considerată îndeplinită în considerarea faptului că, deși dispozițiile legale invocate de instanța de trimitere nu sunt recente, acestea nu au generat până la acest moment o jurisprudență consolidată, practica judiciară comunicată de curțile de apel fiind nesemnificativă sub aspect cantitativ. ... 83. În ceea ce privește condiția de admisibilitate care impune ivirea unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei în curs de judecată se reține că art. 519 din Codul de procedură civilă nu definește noțiunea de „chestiune de drept“. ... 84. În încercarea de a clarifica conținutul acestei noțiuni, în doctrină s-a arătat că, pentru a fi vorba de o problemă de drept reală, trebuie ca norma de drept disputată să fie îndoielnică, imperfectă (lacunară) sau neclară. Prin urmare, sintagma „problemă de drept“ trebuie raportată la prevederile cuprinse în art. 5 alin. (2) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora „niciun judecător nu poate refuza să judece pe motiv că legea nu prevede, este neclară sau incompletă“. ... 85. Chestiunea de drept supusă dezbaterii trebuie să fie una veritabilă, legată de posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege, fie din cauză că acest text este incomplet, fie pentru că nu este corelat cu alte dispoziții legale, fie pentru că se pune problema că nu ar mai fi în vigoare. ... 86. În același timp, chestiunea de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidența și, deci, aplicarea unor principii generale ale dreptului, al căror conținut sau a căror sferă de acțiune sunt discutabile. ... 87. Chestiunea de drept trebuie să fie aptă să suscite interpretări diferite care, fie ele doar prefigurate sau deja afirmate pe plan doctrinar, trebuie arătate în sesizare. ... 88. Pe de altă parte, cum de chestiunea de drept respectivă depinde soluționarea pe fond a cauzei, înseamnă că ea trebuie să fie una importantă și să se regăsească în soluția ce va fi cuprinsă în dispozitivul hotărârii ce urmează să fie dată, indiferent dacă cererea este admisă sau respinsă. În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a statuat deja că admisibilitatea procedurii hotărârii prealabile este condiționată de împrejurarea ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, iar chestiunea de drept să conducă la dezlegarea în fond a cauzei, sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății. ... 89. Chestiunea de drept a cărei dezlegare de principiu s-a solicitat este următoarea: 1) Dacă din interpretarea art. 34 din Legea nr. 255/2010 se poate aprecia că dispozițiile acestei legi se completează în mod corespunzător și cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994. 2) În cazul în care răspunsul la prima întrebare este afirmativ, sunt aplicabile exproprierilor efectuate în temeiul Legii nr. 255/2010 și termenele prevăzute de art. 35 din Legea nr. 33/1994? ... 90. Curtea de Apel Constanța a susținut că de lămurirea modului de interpretare/aplicare a dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 255/2010 și ale art. 35 din Legea nr. 33/1994 depinde soluționarea pe fond a cauzei, „deoarece obiectul cererii de chemare în judecată îl constituie retrocedarea bunului expropriat de la reclamantă în temeiul Legii nr. 255/2010, iar prin apelul declarat se critică argumentul instanței de fond potrivit căruia o cerere de retrocedare a unui bun expropriat pe temeiul Legii nr. 255/2010 nu își găsește o statuare distinctă în acest act normativ, legea specială nu recunoaște expropriatului posibilitatea de a obține retrocedarea imobilului, iar dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu sunt aplicabile pentru că legiuitorul nu a intenționat să prevadă, în cuprinsul normei speciale, posibilitatea restituirii imobilului retrocedat, în lipsa reglementării exprese a acestui lucru. Susținerile din apel antamează și termenul aplicabil retrocedării, susținându-se că acesta nu va fi cel prevăzut de art. 35 din Legea nr. 33/1994 (un an), ci va fi termenul prevăzut de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, respectiv un termen considerat rezonabil“. ... 91. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că procesul în care a fost formulată cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile are ca obiect solicitarea de retrocedare a unei suprafețe de teren, expropriată prin Dispoziția nr. xxxx din 20 august 2012 a primarului orașului N, în temeiul Legii nr. 255/2010, în vederea realizării obiectivului de interes local intitulat „amenajarea malului Mării Negre în zona de litoral a orașului N - Dezvoltarea infrastructurii de turism de utilitate publică“, pentru care s-a stabilit o despăgubire prin Hotărârea nr. xx din 16 octombrie 2012. Obiectivul de interes local pentru care s-a dispus exproprierea terenului în litigiu a fost realizat, conform Procesului-verbal de recepție nr. xxxxx din 29 iunie 2016, dar nu pe terenul aflat în litigiu, ci exclusiv pe terenuri învecinate acestuia. ... 92. Întrucât terenul nu a fost folosit de pârât potrivit scopului pentru care a fost expropriat, reclamanta a solicitat retrocedarea acestui teren în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010. ... 93. Cum dispozițiile legale menționate în sesizare reprezintă chiar fundamentul cererii de chemare în judecată, se reține că există o legătură cu cauza a acestor prevederi. ... 94. În ceea ce privește condiția care impune ca problema de drept supusă dezbaterii să privească posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege și să aibă un caracter dificil, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că nu este îndeplinită. ... 95. Pentru considerentele ce vor succeda, nu este îndeplinită nici condiția care impune ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, având în vedere că instanța de trimitere are a se pronunța, cu prilejul soluționării apelului, cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarul nr. 680/118/2014, din perspectiva admisibilității demersului judiciar, iar sub aspectul termenului în care bunul imobil expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului exproprierii, în litigiul în care a fost formulată sesizarea s-a statuat deja în sensul că este cel prevăzut de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010. ... 96. Astfel, instanța de trimitere a solicitat interpretarea următoarelor sintagme cuprinse în art. 34 din Legea nr. 255/2010: „dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă“ și „în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi“. ... 97. Chestiunea de drept nu pune în discuție efectele modificărilor aduse Legii nr. 255/2010 prin Legea nr. 233/2018 și prin Legea nr. 144/2019, situația premisă reținută de instanța de trimitere, în limitele căreia a fost examinată sesizarea, fiind aceea că Legea nr. 255/2010 „nu conținea, la data introducerii acțiunii, dispoziții privind dreptul fostului proprietar de a cere retrocedarea terenului expropriat care nu a fost utilizat potrivit scopului în vederea căruia s-a realizat exproprierea sau asupra căruia nu s-au realizat lucrările care au justificat această măsură în termen de un an (sau în alt termen), având numai o normă de trimitere în art. 34“. ... 98. De altfel, din încheierea de sesizare și din înscrisurile atașate acesteia nu rezultă că la judecata în fața curții de apel s-a pus în discuție incidența dispozițiilor art. 11 alin. (4) și (6) și ale art. 13 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, ele nefăcând obiectul judecății în primă instanță și nici obiect de critică în apel. ... 99. Art. 34 din Legea nr. 255/2010 prevede: „Dispozițiile prevăzute mai sus se completează în mod corespunzător cu prevederile Legii nr. 33/1994, precum și cu cele ale Codului civil și ale Codului de procedură civilă, în măsura în care nu contravin prevederilor prezentei legi.“ ... 100. Întrebarea instanței de trimitere urmărește verificarea compatibilității demersului judiciar inițiat de reclamantă cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994, conform cărora: „Dacă în termen de un an bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat sau, după caz, lucrările nu au fost începute, foștii proprietari pot să ceară retrocedarea lor, dacă nu s-a făcut o nouă declarare de utilitate publică. În acest scop, foștii proprietari vor fi notificați la adresa inițială comunicată expropriatorului în vederea plății despăgubirii cuvenite pentru imobilul expropriat.“ ... 101. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept observă că dispozițiile art. 34 din Legea nr. 255/2010 nu sunt îndoielnice, lacunare sau neclare. Ele consacră caracterul de normă specială al acestui act normativ în raport cu norma generală în materie de expropriere (Legea nr. 33/1994), respectiv în raport cu dreptul comun (Codul civil și Codul de procedură civilă). ... 102. Fiind norme care reglementează raportul cu alte prevederi legale în materie, dispozițiile art. 34 din Legea nr. 255/2010 au un grad sporit de generalitate, aplicarea lor la un caz determinat fiind întotdeauna subsumată operațiunii de verificare, în concret, a existenței în corpul legii cu caracter special a unor prevederi proprii, iar în cazul unui rezultat negativ, a identificării normelor din legea-cadru a exproprierii ori, după caz, din dreptul comun care pot fi aplicate, sub rezerva de a nu fi contrare prevederilor legii speciale. ... 103. Conform dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, admiterea cererii de retrocedare este condiționată de îndeplinirea cumulativă a două condiții, respectiv: 1) trecerea unui termen de un an în care bunurile imobile expropriate nu au fost utilizate potrivit scopului pentru care au fost preluate de la expropriat și 2) să nu fi intervenit o nouă declarare a utilității publice. ... 104. Sub aspectul coroborării celor două dispoziții legale indicate de instanța de trimitere, din perspectiva termenului în care bunul imobil expropriat nu a fost utilizat potrivit scopului exproprierii, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că în litigiul în care a fost formulată sesizarea s-a statuat că termenul în raport cu care trebuie analizată cererea nu este cel de un an, prevăzut de Legea nr. 33/1994, ci este termenul prevăzut de art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010. ... 105. Astfel, printr-o primă cerere înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța - Secția I civilă cu nr. 680/118/2014, reclamanta A S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Orașul N, prin primar, retrocedarea suprafeței de 1.453 mp teren situat în N, județul Constanța. ... 106. Prin Sentința civilă nr. 1.096 din 7 mai 2014, Tribunalul Constanța - Secția I civilă a respins cererea de chemare în judecată, reținând că, potrivit Dispoziției de expropriere nr. XXXX din 20 august 2012, emisă de primarul orașului N, exproprierea suprafeței de 1.453 mp teren s-a realizat în condițiile Legii nr. 255/2010. Așadar, aceasta din urmă, având caracter de normă specială în raport cu Legea nr. 33/1994, se va aplica cu prioritate, urmând ca, în situația în care anumite aspecte nu sunt reglementate, să se completeze cu dispozițiile Legii nr. 33/1994, conform art. 34 din Legea nr. 255/2010. ... 107. S-a apreciat că, în condițiile în care ambele acte normative cuprind dispoziții cu privire la termenul de realizare a lucrărilor, sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (5) teza finală din Legea nr. 255/2010, conform cărora: „ulterior operațiunii de intabulare, expropriatorul are obligația de a începe lucrările într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora (...)“, în același sens fiind și dispozițiile art. 6 alin. (11) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 255/2010. ... 108. De asemenea, s-a reținut că lucrarea de utilitate publică de interes local „Amenajarea malului Mării Negre în zona de litoral a orașului N - Dezvoltarea infrastructurii de turism de utilitate publică“ face parte din Programul operațional regional 2007-2013, axa prioritară 5 „Dezvoltarea durabilă și promovarea turismului“, domeniul major de intervenție „Crearea, dezvoltarea, modernizarea infrastructurii de turism pentru valorificarea resurselor naturale și creșterea calității serviciilor turistice“. ... 109. În vederea realizării investiției propuse, pârâtul a urmat o serie de etape: depunerea cererii de finanțare, depunerea proiectului, obținerea unor avize, prin Adresa nr. xxxxx din 17 ianuarie 2014 primarul orașului N solicitând Agenției pentru Dezvoltare Regională Sud-Est - Organismul intermediar Programul operațional regional lămuriri cu privire la stadiul evaluării proiectului și finalizarea cât mai rapidă a procedurilor. ... 110. În raport cu această situație de fapt, dar și cu împrejurarea că prin Instrucțiunea nr. 114 din 20 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de management pentru Programul operațional regional, s-a stabilit ca dată-limită de implementare a proiectului data de 31 decembrie 2005, Tribunalul Constanța a apreciat că termenul rezonabil la care face trimitere art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 nu a fost depășit, motiv pentru care a respins acțiunea, ca nefondată. ... 111. Această sentință a devenit definitivă ca efect al respingerii apelului declarat de reclamantă, prin Decizia nr. 12C din 16 februarie 2015, pronunțată de Curtea de Apel Constanța - Secția I civilă. ... 112. Instanța de apel a reținut că, în speță, se pune problema termenului de începere a lucrărilor și a dispozițiilor legale care sunt incidente în cauză, iar instanța de fond a stabilit în mod corect că în speță sunt incidente dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, care prevăd obligația expropriatorului de a începe lucrările într-un termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, iar nu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care prevăd un termen de un an, cum greșit a susținut apelanta. ... 113. O a doua cerere de retrocedare a aceluiași teren, întemeiată pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, a făcut obiectul Dosarului nr. 2.204/118/2015 al Tribunalului Constanța - Secția I civilă, care a fost soluționat prin Sentința civilă nr. 2.188 din 17 septembrie 2015, în sensul admiterii excepției autorității de lucru judecat și respingerii, în consecință, a cererii de chemare în judecată. ... 114. Tribunalul a reținut că ambele cereri de retrocedare au fost întemeiate pe dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, motivându-se că imobilul expropriat nu a fost utilizat în termen de un an, potrivit scopului pentru care a fost preluat, că în procesul anterior s-a stabilit aplicarea în speță a dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, normă specială în materie de expropriere în raport cu Legea nr. 33/1994, care stabilește obligația expropriatorului „de a începe execuția lucrărilor într-un termen considerat rezonabil, în funcție de complexitatea acestora“, respectiv că termenul rezonabil la care face trimitere art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010 nu a fost depășit, având în vedere Instrucțiunea nr. 114 din 20 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de management pentru Programul operațional regional, prin care s-a stabilit ca dată-limită de implementare a proiectului 31 decembrie 2015. ... 115. S-a arătat că toate aceste statuări, care formează considerentele Sentinței civile nr. 1.096 din 7 mai 2014, au intrat în puterea lucrului judecat, potrivit dispozițiilor art. 430 alin. (2) din Codul de procedură civilă, astfel că nu pot fi ignorate la soluționarea celui de-al doilea litigiu, iar reclamanta s-ar fi putut prevala de o situație nouă în justificarea unei a doua cereri de retrocedare a terenului expropriat, respectiv de o cauză diferită, numai după data de 31 decembrie 2015, perioada anterioară acestei date fiind avută în vedere de instanțele care au judecat prima cerere; această sentință a devenit definitivă prin neapelare. ... 116. Cererea de chemare în judecată care face obiectul Dosarului nr. 2.567/118/2016, în care a fost formulată prezenta sesizare, având ca obiect cererea de retrocedare a aceleiași suprafețe de teren, în temeiul dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994 și ale art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța ulterior datei de 31 decembrie 2015, respectiv la 15 aprilie 2016. ... 117. Excepția autorității de lucru judecat invocată de pârât a fost respinsă de tribunal prin Încheierea din 10 iunie 2016, cu motivarea că prin Sentința civilă nr. 1.096 din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 680/118/2014, devenită definitivă, respingând acțiunea, ca nefondată, instanța a stabilit că sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, care prevăd că expropriatorul are obligația de a începe lucrările într-un termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, iar prin Instrucțiunea nr. 114 din 20 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de management pentru Programul operațional regional, s-a stabilit ca dată-limită de implementare a proiectului 31 decembrie 2015. ... 118. Reclamanta a reiterat acțiunea înainte de data de 31 decembrie 2015, iar prin Sentința civilă nr. 2.188 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă în Dosarul nr. 2.204/118/2015, a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, apreciindu-se că reclamanta se va putea prevala de o cauză juridică diferită numai după data de 31 decembrie 2015. ... 119. Tribunalul a apreciat că, având în vedere efectul pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința civilă nr. 2.188 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, și împrejurarea că acțiunea a fost înregistrată pe rolul instanței după data de 31 decembrie 2015, nu este întrunită tripla identitate prevăzută de art. 431 alin. (1) din Codul de procedură civilă, întrucât reclamanta se prevalează în prezent de o cauză juridică diferită, respectiv depășirea datei-limită de implementare a proiectului prevăzută în Instrucțiunea nr. 114 din 20 noiembrie 2013, emisă de Autoritatea de management pentru Programul operațional regional; soluția dată acestei excepții nu face obiectul controlului judiciar. ... 120. În considerarea efectului pozitiv al autorității de lucru judecat de care se bucură Sentința civilă nr. 1.096 din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, devenită definitivă prin Decizia nr. 12C din 16 februarie 2015 a Curții de Apel Constanța - Secția I civilă, respectiv Sentința civilă nr. 2.188 din 17 septembrie 2015, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că, în cauză, există o dezlegare definitivă, în sensul că acesteia îi sunt aplicabile dispozițiile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010, care prevăd obligația expropriatorului de a începe lucrările într-un termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora, iar nu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, care prevăd un termen de un an. ... 121. În ceea ce privește a doua condiție prevăzută de art. 35 din Legea nr. 33/1994, care impune să nu fi intervenit o nouă declarare a utilității publice, în practica judiciară a fost exprimată opinia conform căreia dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu ar putea fi invocate ca temei de retrocedare a bunului expropriat în temeiul Legii nr. 255/2010, în considerarea caracterului permanent al utilității publice declarate pentru exproprierile dispuse în temeiul Legii nr. 255/2010, care are ca specific declararea prin lege a utilității publice [la art. 2 alin. (1) lit. c) fiind menționate lucrările de construcție, reabilitare, modernizare, dezvoltare și ecologizare a zonei litorale a Mării Negre, precum și a stațiunilor turistice de interes național]. ... 122. Este însă de observat că, potrivit dispozițiilor art. III din Legea nr. 229/2013: „În cazul în care declararea utilității publice nu a fost urmată de realizarea scopului pentru care a fost declarată, utilitatea publică se consideră încetată de drept astfel: a) la data intrării în vigoare a prezentei legi, în cazul utilității publice declarate anterior, dacă de la declararea utilității publice și până la data intrării în vigoare a prezentei legi au trecut cel puțin 2 ani; b) la împlinirea unui termen de 2 ani calculat de la data declarării utilității publice, dacă declararea a intervenit cu mai puțin de 2 ani înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi sau intervine după intrarea ei în vigoare. Fac excepție imobilele care la data declarării utilității publice se aflau sau, ulterior acesteia, au intrat prin orice modalitate în domeniul public sau privat al statului ori în proprietatea privată a comunelor, orașelor, municipiilor sau județelor.“ ... 123. Prin urmare, deși este real că, potrivit normei speciale, utilitatea publică se declară prin lege, în egală măsură aceasta încetează, în condițiile legii sus-menționate, dacă nu a fost urmată de realizarea scopului pentru care a fost declarată. ... 124. Unul dintre argumentele invocate de instanțele care au apreciat că prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 ar contraveni dispozițiilor Legii nr. 255/2010 a fost acela că în cazul normei speciale utilitatea publică rezultă din lege și are caracter permanent. ... 125. Or, caracterul permanent al utilității publice declarate prin Legea nr. 255/2010 avea drept consecință neîndeplinirea celei de-a doua condiții prevăzute cumulativ de art. 35 din Legea nr. 33/1994. ... 126. Însă, având în vedere completarea art. 13 din Legea nr. 255/2010 cu dispozițiile art. III din Legea nr. 229/2013, nu se mai poate susține că utilitatea publică declarată prin lege este permanentă, ci este necesar ca instanța învestită cu soluționarea cauzei să verifice în concret dacă aceasta mai subzistă. ... 127. Având în vedere caracterul excepțional al cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată, precum și faptul că în Legea nr. 33/1994, care reprezintă legea-cadru în materie de expropriere, este prevăzută posibilitatea retrocedării, în condițiile art. 35, a bunurilor expropriate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că, în virtutea normei de trimitere cuprinsă în art. 34 din Legea nr. 255/2010, de principiu, această posibilitate nu poate fi exclusă în situația exproprierilor dispuse prin acest din urmă act normativ, în lipsa unei norme care să prevadă expres o asemenea restricție. ... 128. Caracterul excepțional al cedării prin expropriere a dreptului de proprietate privată a fundamentat, de altfel, și raționamentul judiciar care a condus la recunoașterea în beneficiul persoanelor expropriate anterior intrării în vigoare a Legii nr. 33/1994 a posibilității de a solicita retrocedarea bunurilor care nu au fost folosite potrivit scopului de utilitate publică declarat, prin Decizia nr. VI din 27 septembrie 1999, pronunțată de Curtea Supremă de Justiție - Secțiile Unite în interpretarea dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994. ... 129. Faptul că art. 22 alin. (3) din Legea nr. 255/2010, în forma în vigoare la 15 aprilie 2016, făcea trimitere expres la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994 nu exclude posibilitatea aplicării, în concret, și a altor dispoziții din acest act normativ, pentru cazurile în care legea specială nu dispune, sub rezerva să nu contravină legii speciale. ... 130. Interpretarea contrară ar lipsi de efecte prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010, în sensul că ar restrânge nepermis posibilitatea aplicării altor prevederi din Legea nr. 33/1994 (cu excepția celor prevăzute de art. 21-27) și ar constitui o veritabilă exceptare de la aplicarea art. 35 din Legea nr. 33/1994 a bunurilor expropriate în temeiul Legii nr. 255/2010, neprevăzută de lege; în plus, în prezent, art. 22 din Legea nr. 255/2010 a fost modificat prin Legea nr. 233/2018, în sensul că nu mai face trimitere la dispozițiile art. 21-27 din Legea nr. 33/1994, ceea ce ar conduce la imposibilitatea aplicării în completare a normei generale, atunci când legea specială nu dispune. ... 131. Dar faptul că, de principiu, art. 34 din Legea nr. 255/2010 poate fi coroborat cu prevederile art. 35 din Legea nr. 33/1994 nu poate conduce la pronunțarea unei hotărâri prealabile în sensul solicitat, deoarece prevederile art. 34 din Legea nr. 255/2010 nu sunt lacunare, incomplete sau echivoce; solicitarea instanței de trimitere nu identifică, în fapt, nicio dificultate reală de interpretare. ... 132. În realitate, pretinsa dificultate invocată de instanța de trimitere vizează aplicarea acestor norme la cazul particular dedus judecății. ... 133. Or, aplicarea legii la un caz determinat excedează competenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind atributul instanței învestite cu soluționarea cauzei. ... 134. Astfel, posibilitatea completării legii speciale cu legea generală, în sensul art. 34 din Legea nr. 255/2010, nu este susceptibilă de nicio explicitare, fiind expres prevăzută de textul legal, cu mențiunea că, așa cum s-a arătat deja, aplicarea în completarea normei speciale a unei norme generale presupune o analiză prealabilă care conduce la concluzia că, în materia analizată, legea specială nu dispune. ... 135. Dacă legea specială are norme proprii, care acoperă în întregime problema de drept aflată în examinare, aplicarea dispozițiilor art. 34 din Legea nr. 255/2010 nu este necesară. ... 136. Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept reține că, în cauză, cererea de pronunțare a unei chestiuni prealabile nu pune în discuție posibilitatea aplicării dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, prin coroborare cu prevederi cuprinse în Legea nr. 255/2010, care ar putea reprezenta o procedură de restituire a bunurilor expropriate prevăzută de legea cu caracter special. ... 137. Dacă legea specială nu are norme proprii sau conține dispoziții care reglementează doar parțial problema litigioasă, devin aplicabile dispozițiile art. 34 din Legea nr. 255/2010. ... 138. Fiind îndeplinită această premisă, norma generală trebuie supusă unei verificări sub aspectul compatibilității cu norma specială, însă această compatibilitate nu se determină în abstract. ... 139. În ceea ce privește sintagma „completarea în mod corespunzător“ a Legii nr. 255/2010 cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994, aceasta, prin natura sa, nu este susceptibilă de o dezlegare cu caracter de generalitate. ... 140. De altfel, în cazul concret analizat, „completarea în mod corespunzător“ a Legii nr. 255/2010 cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 s-a și concretizat sub aspectul termenului, în sensul dezlegării cuprinse în Sentința civilă nr. 1.096 din 7 mai 2014, pronunțată de Tribunalul Constanța - Secția I civilă, devenită definitivă. ... 141. Această instanță, fiind învestită cu o cerere de retrocedare a bunului expropriat în temeiul Legii nr. 255/2010, a examinat-o prin prisma dispozițiilor art. 35 din Legea nr. 33/1994, dar, identificând în legea specială un alt termen decât cel prevăzut de textul legal indicat ca fundament al cererii de chemare în judecată, a dat eficiență dispozițiilor art. 9 alin. (5) din Legea nr. 255/2010. ... 142. Cu alte cuvinte, cererea de retrocedare a fost supusă analizei din perspectiva condițiilor impuse în legea-cadru a exproprierii, dar prima condiție impusă pentru admiterea cererii de retrocedare, respectiv cea privitoare la termen, a fost examinată din perspectiva legii speciale, care conținea prevederi sub acest aspect. ... 143. Cealaltă condiție care necesită o analiză sub aspectul posibilității „completării în mod corespunzător“ a Legii nr. 255/2010 cu dispozițiile art. 35 din Legea nr. 33/1994 vizează declararea, respectiv încetarea utilității publice care a justificat exproprierea. ... 144. Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că cererea de pronunțare a unei hotărâri prealabile nu îndeplinește condiția de admisibilitate care impune ca problema de drept supusă dezbaterii să privească posibilitatea de a interpreta diferit un text de lege și să aibă un caracter dificil. ... 145. Așa cum s-a arătat, chestiunea de drept enunțată de instanța de trimitere vizează, în realitate, aplicarea legii la cazul particular dedus judecății, operațiune care excedează competenței Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, fiind atributul instanței învestite cu soluționarea cauzei. ... 146. Din această perspectivă, se constată că Înaltei Curți de Casație și Justiție nu i se solicită să pronunțe o dezlegare cu caracter de principiu, ci o soluție care să facă aplicarea la speță a normelor cuprinse în art. 34 din Legea nr. 255/2010. ... 147. Sub un alt aspect, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept constată că nu este îndeplinită nici condiția de admisibilitate care impune ca interpretarea pe care o va da instanța supremă să producă consecințe juridice de natură să determine soluționarea pe fond a cauzei, sub aspectul statuării în privința raportului juridic dedus judecății, având în vedere că instanța de trimitere are a se pronunța cu prilejul soluționării apelului cu privire la efectul pozitiv al autorității de lucru judecat a hotărârilor judecătorești pronunțate în Dosarul nr. 680/118/2014, din perspectiva admisibilității demersului judiciar, în condițiile în care scopul sesizării îl reprezintă, în esență, tocmai obținerea unei dezlegări cu caracter de principiu în ceea ce privește admisibilitatea cererii prin care proprietarul, care a fost expropriat în temeiul Legii nr. 255/2010, solicită să îi fie restituit bunul, întrucât acesta nu a fost utilizat în scopul pentru care a fost expropriat într-un anumit interval de timp. ... ... ...