Decizia ÎCCJ nr. 20/2022 (HP)Punctul III

III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere exprimate de procuror și inculpatul S.A. III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție În ceea ce privește prima chestiune de drept, judecătorii de cameră preliminară de la Curtea de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie au apreciat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 475 din Codul de procedură penală pentru a se dispune sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. Referitor la cea de a doua chestiune de drept, a cărei lămurire se solicită, Completul de judecători de cameră preliminară a apreciat că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Înaltei Curți de Casație și Justiție, nefiind îndeplinită condiția prevăzută de art. 475 din Codul de procedură penală, respectiv chestiunea de drept supusă analizei să nu fi primit o rezolvare anterioară printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii și să nu facă obiectul unui asemenea recurs în curs de soluționare, deoarece chestiunea de drept a primit deja o dezlegare prin Decizia nr. 2/2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală. ... III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile a reținut următoarele: Sesizarea organelor de urmărire penală în cauza în care numitul S.A. a fost trimis în judecată s-a realizat printr-un denunț formulat în data de 18 septembrie 2020 de mai multe persoane, printre care și numitul C.A. În etapa in rem a urmăririi penale în cauză, prin Încheierea din data de 25 septembrie 2020, pronunțată în Dosarul nr. 2.259/110/2020 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bacău, în temeiul art. 144 alin. (1) raportat la art. 138 alin. (1) lit. a) , c) și d) din Codul de procedură penală, a fost autorizată, pe o durată de 30 de zile, de la data de 25 septembrie 2020 până la data de 24 octombrie 2020, interceptarea comunicărilor ori a oricărui tip de comunicare la distanță efectuată de la posturile telefonice utilizate de numitul S.A. și de la postul telefonic utilizat de numitul C.A., localizarea sau urmărirea prin mijloace tehnice a acestor posturi telefonice și supravegherea video, audio și prin fotografiere a numitului S.A. și a numitului C.A. Pe cale de consecință, au fost emise mandatele de supraveghere nr. 493/25.09.2020 (pentru S.A.) și nr. 494/25.09.2020 (pentru C.A.). Prin Ordonanța din data de 25 septembrie 2020 emisă în dosarul de urmărire penală nr. 104/P/2020 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău, în baza art. 148 alin. (10) raportat la art. 148 alin. (5) din Codul de procedură penală, s-a dispus autorizarea folosirii în cauză în calitate de colaborator cu identitate reală, pentru o perioadă de 30 de zile, în perioada 25 septembrie 2020-24 octombrie 2020, a martorului denunțător C.A., folosirea de către acesta de dispozitive audio/audio-video în legătură cu cercetările ce se efectuează în cauză, în limitele mandatului de supraveghere tehnică obținut și autorizarea colaboratorului să poarte discuții cu numitul S.A. în legătură cu faptele denunțate în data de 18 septembrie 2020, precum și despre aspectele menționate în declarația de martor din data de 24 septembrie 2020. Această ordonanță a fost emisă după momentul emiterii mandatelor de supraveghere tehnică menționate mai sus, aspect ce reiese din faptul că în cuprinsul ei se face referire la Încheierea din data de 25.09.2020 pronunțată în Dosarul nr. 2.259/110/2020 de judecătorul de drepturi și libertăți din cadrul Tribunalului Bacău. Procurorul nu a sesizat judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii unui nou mandat de supraveghere tehnică în privința colaboratorului, iar exclusiv în baza autorizării dispuse de procuror, colaboratorul a realizat activități de înregistrare a discuțiilor purtate cu numitul S.A., care au fost redate prin procesele-verbale existente la dosarul cauzei, procese-verbale care au fost invocate ulterior ca mijloace de probă în rechizitoriu în susținerea acuzațiilor ce se aduc. Judecătorii de cameră preliminară nu au un punct de vedere unitar cu privire la chestiunea de drept. Astfel, unul dintre membrii completului opinează că emiterea de către judecătorul de drepturi și libertăți a unui mandat de supraveghere tehnică, atât pe persoana supravegheată, cât și pe colaborator, chiar și în aceeași zi, dar anterior momentului autorizării de către procuror a folosirii colaboratorului (cu identitate reală sau fictivă), având ca obiect supravegherea video-audio și prin fotografiere nu mai impune procurorului obligația de a sesiza, conform art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică, în cazul în care apreciază că este necesar ca colaboratorul să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video. În argumentarea acestui punct de vedere s-a susținut că emiterea mandatelor de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți cu respectarea dispozițiilor art. 139-140 din Codul de procedură penală este suficientă pentru garantarea respectării art. 8 din Convenția europeană a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. De asemenea, s-a mai susținut că, dacă s-ar admite situația potrivit căreia s-ar impune emiterea unui nou mandat de către judecătorul de drepturi și libertăți, s-ar ajunge ca pentru aceleași activități de supraveghere audio-video și prin fotografiere să coexiste două mandate de supraveghere tehnică. Cel de al doilea membru al completului de judecători de cameră preliminară a susținut că este necesară respectarea cu strictețe a procedurii prevăzute de art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, care este o procedură specială, iar sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți de către procuror, în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică având ca obiect supravegherea video-audio și prin fotografiere de către colaboratorul autorizat care folosește dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video, este obligatorie. Aceasta reprezintă o garanție expresă a respectării condițiilor restrângerii exercițiului dreptului la respectarea vieții private și de familie prevăzute de lege și a dreptului la un proces echitabil, în sensul interpretării date și de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care a subliniat, în repetate rânduri, că este conștientă de dificultățile implicate de lupta împotriva infracțiunilor grave și de necesitatea ca autoritățile să recurgă uneori la metode de anchetă mai elaborate. În cazul în care s-ar aprecia că nu se mai impune sesizarea judecătorului de drepturi și libertăți pentru a emite mandatul de supraveghere tehnică potrivit art. 148 alin. (3) și (10) din Codul de procedură penală, s-ar ajunge la situația în care procurorul să eludeze, cu știință, aceste norme speciale, solicitând mai întâi emiterea mandatului de supraveghere tehnică pe subiectul ce urmează a fi supravegheat, cât și pe persoana care va deveni colaborator, pentru ca ulterior obținerii acestor mandate să emită ordonanță de autorizare a folosirii colaboratorului, care va fi autorizat să poarte și dispozitive de înregistrate audio-video. În speța aflată pe rolul Curții de Apel Bacău - Secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, cu ocazia prelungirii atât a mandatelor de supraveghere tehnică, cât și a autorizărilor folosirii colaboratorului, procurorul a procedat de aceeași manieră. Inițial, judecătorul de drepturi și libertăți de la Tribunalul Bacău, prin Încheierea din data de 25 septembrie 2020, a dispus supravegherea video, audio și prin fotografiere a numiților S.A. și C.A. și a dispus emiterea de îndată a mandatelor de supraveghere tehnică, valabile 30 de zile începând cu data de 25 septembrie 2020 și până la data de 24 octombrie 2020, fiind emise Mandatul de supraveghere nr. 493/2020 din data de 25.09.2020, ora 14,00 (pentru S.A.) și Mandatul de supraveghere nr. 494/2020 din data de 25.09.2020, ora 14,00 (pentru C.A.). Prin Ordonanța nr. 104/P/2020 din data de 25 septembrie 2020 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Bacău (aceeași zi) s-a dispus: – autorizarea folosirii în cauză în calitate de colaborator cu identitate reală pentru o perioadă de 30 de zile, pe perioada 25 septembrie 2020-24 octombrie 2020, a colaboratorului denunțător C.A.; ... – folosirea de către colaborator cu identitate reală C.A. de dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio/video în legătură cu cercetările ce se efectuează în prezentul dosar, în limitele mandatului de supraveghere tehnică obținut. ... De aceeași manieră a procedat procurorul cu ocazia formulării cererilor de prelungire a mandatelor de supraveghere tehnică, respectiv a Mandatului de supraveghere nr. 493/2020 din data de 25.09.2020 (pentru S.A.) și a Mandatului de supraveghere nr. 494/2020 din data de 25.09.2020 (pentru C.A.), în sensul că, ulterior prelungirii mandatului de supraveghere tehnică de către judecătorul de drepturi și libertăți, procurorul a dispus prelungirea autorizării folosirii în cauză, în calitate de colaborator cu identitate reală, pentru perioade de câte 30 de zile, a colaboratorului denunțător C.A., fără a aduce la cunoștința judecătorului de drepturi și libertăți acest aspect. ... III.3. Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public și de inculpatul S.A. III.3.1. Punctul de vedere al procurorului asupra chestiunii de drept Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție este inadmisibilă întrucât nu îndeplinește condițiile referitoare la existența unei veritabile chestiuni de drept, în realitate urmărindu-se rezolvarea propriu-zisă de către Înalta Curte de Casație și Justiție a cauzei cu care Curtea de Apel Bacău a fost învestită, depășind cadrul unei interpretări în abstract a unor dispoziții legale. De altfel, modul în care a fost formulată interpretarea care se solicită nici nu este în conformitate cu împrejurările concrete ale cauzei, întrucât în cauză nu era preexistent un mandat de supraveghere tehnică doar asupra colaboratorului, ci și asupra activității inculpatului, iar dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală sunt clare și se referă strict la obținerea și emiterea unui mandat de supraveghere tehnică în cauză, și nu la autorizarea investigatorului și colaboratorului, care este atributul organului de urmărire penală, respectiv al procurorului. ... III.3.2. Punctul de vedere al inculpatului S.A. Inculpatul S.A., prin apărător, a precizat că dispozițiile art. 148 alin. (3) din Codul de procedură penală, ce prevăd că, în cazul în care procurorul apreciază că este necesar ca investigatorul sub acoperire să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii sau înregistrări audio și video, sesizează judecătorul de drepturi și libertăți în vederea emiterii mandatului de supraveghere tehnică, sunt aplicabile și pentru ipoteza în care, anterior aprecierii procurorului ca investigatorul sub acoperire/colaboratorul să poată folosi dispozitive tehnice, fusese emis un mandat de supraveghere aflat în ființă, dar care nu prevede posibilitatea ca punerea în executare să poată avea loc și prin implicarea/atragerea unui colaborator cu identitate reală care să poată folosi dispozitive tehnice pentru a obține fotografii. ... ... ...