Decizia ÎCCJ nr. 392/2025 (HP)Punctul III
Punctul III
III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere exprimate de părți și de reprezentantul Ministerului Public
III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție
24. Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, reprezentantul Ministerului Public și apelantul inculpat, prin apărător, au opinat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală. ... ...
III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării
25. Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile a opinat în sensul absorbției legale a infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011 în infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000. În acest sens, a avut în vedere: a) dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală prin Decizia nr. 3 din 28.02.2017, prin care s-a statuat că atunci când este vorba despre o acțiune unică, chiar dacă ar viza mai multe categorii de substanțe dintre cele înscrise în tabelele-anexă nr. I-IV la Legea nr. 143/2000, nu sunt îndeplinite condițiile concursului real sau formal de infracțiuni și, prin urmare, săvârșirea, în aceeași împrejurare, a unei singure acțiuni dintre cele enumerate de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care are ca obiect atât droguri de risc, cât și droguri de mare risc, reprezintă o infracțiune simplă, ca formă a unității naturale de infracțiune, prevăzută de art. 2 alin. (1) și (2) din același act normativ, întrucât natura diferită a substanțelor stupefiante nu modifică unitatea infracțiunii de trafic de droguri; instanța de trimitere a reținut că ipoteza din cauza de față este totuși diferită, întrucât substanțele deținute se circumscriu atât Legii nr. 143/2000 (MDMA, amfetamină), cât și Legii nr. 194/2011 (MDDM, 1-PEA); b) dezlegarea dată de Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia nr. 38 din data de 17.06.2024, în care s-a reținut că infracțiunile prevăzute de art. 16 din Legea nr. 194/2011 și art. 2 din Legea nr. 143/2000 ocrotesc aceeași valoare socială și au, în principiu, un conținut legal substanțial asemănător, chiar dacă nu identic; c) opinia exprimată în cadrul demersurilor de unificare a practicii judiciare^1, potrivit căreia nici în cazul în care, în aceeași împrejurare, o persoană comercializează atât droguri de risc/de mare risc, cât și substanțe susceptibile să aibă efecte psihoactive nu se poate aprecia că norma juridică încălcată este unică; condițiile de tipicitate ale celor două fapte sunt diferite, ca de altfel și tratamentul sancționator, iar normele de tehnică legislativă nu oferă niciun argument pentru a considera că infracțiunea prevăzută de art. 16 din Legea nr. 194/2011 își întregește conținutul prin trimitere la infracțiunea de trafic de droguri prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000.
^1 Cu trimitere la întâlnirea președinților secțiilor penale ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel cu procurorii-șefi ai secției urmărire penală de la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, structurilor specializate Direcția Națională Anticorupție și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism și ai parchetelor de pe lângă curțile de apel, București, 18 mai 2018. ...
26. Instanța de trimitere a reținut că atunci când suntem în prezența unei unități de infracțiuni și a unei pluralități de texte legale aplicabile, concursul ideal se apropie ca structură de concursul de norme penale (de calificări), elementul de diferențiere fiind dat de aptitudinea unuia dintre textele de lege aplicabile de a acoperi întreaga semnificație antijuridică a faptului comis. ...
27. Având în vedere că, în prezenta cauză, substanțele regăsite în cantitățile obiect al deținerii în vederea comercializării, respectiv al cumpărării autorizate se circumscriu atât Legii nr. 143/2000 (MDMA, amfetamină), cât și Legii nr. 194/2011 (MDDM, 1-PEA), față de conținutul art. 16 alin. (1) din acest ultim act normativ, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 58/2024 pentru completarea Legii nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, pentru modificarea Legii nr. 194/2011 privind combaterea operațiunilor cu produse susceptibile de a avea efecte psihoactive, altele decât cele prevăzute de acte normative în vigoare, precum și pentru completarea art. 91 alin. (3) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, dar și prin raportare la limitele de pedeapsă, de la 3 la 10 ani în cazul infracțiunii prevăzute de art. 16 alin. (1) din Legea nr. 194/2011, respectiv de la 5 la 15 ani în cazul celei prevăzute de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 - cea din urmă infracțiune fiind, așadar, mai gravă -, a apreciat că intenția legiuitorului a fost de a consacra absorbția legală a celei dintâi infracțiuni în cea de-a doua. ...
28. S-a opinat că această concluzie, a absorbției legale, prin prisma limitelor de pedeapsă, derivă inclusiv dintr-o abordare pragmatică a analizei ponderii substanțelor conținute în fragmentele vegetale comercializate, criteriul masei de substanță dominantă cantitativ, ca alternativă a deciziei de subsumare a conduitei interzise uneia sau alteia dintre reglementări, neavând acoperire juridică. ...
29. Reprezentantul Ministerului Public a opinat că se impune pronunțarea unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept în discuție, existența ambelor substanțe în materialul vândut de inculpat generând incertitudine în practica instanțelor. A arătat că, în speță, prima instanță a optat pentru soluția de achitare sub aspectul comiterii infracțiunii de trafic de droguri, care este infracțiunea mai gravă, fiind necesară clarificarea raportului dintre cele două infracțiuni prevăzute de cele două legi speciale, respectiv dacă se impune aplicarea principiului lex gravio sau lex specialis în prezenta cauză. ...
30. Apelantul inculpat G.M.A., prin apărător, a apreciat că elucidarea acestei chestiuni nu ar avea influență asupra soluției pe care instanța urmează să o pronunțe, având în vedere că la baza achitării sale în fond, pentru infracțiunea prevăzută de art. 2 din Legea nr. 143/2000, a stat faptul că era în eroare cu referire la conținutul substanței pe care a comercializat-o. ... ... ...
Sursa oficială ↗