Decizia ÎCCJ nr. 18/2024 (HP)Punctul III

III. Opinia completului care a dispus sesizarea și punctele de vedere exprimate de procuror și de inculpatul D.R.G. III.1. Cu privire la admisibilitatea sesizării Înaltei Curți de Casație și Justiție 30. Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție și reprezentantul Ministerului Public au opinat că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 475 din Codul de procedură penală, deoarece Curtea de Apel București - Secția a II-a penală este învestită cu judecarea cauzei în apel, fiind astfel îndeplinită condiția referitoare la soluționarea cauzei în ultimă instanță, iar Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a invocat o chestiune de drept de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a apelului, chestiune asupra căreia nu s-a statuat printr-o hotărâre prealabilă sau printr-un recurs în interesul legii. ... 31. Inculpatul a arătat că nu se opune ca Înalta Curte de Casație și Justiție să lămurească pe deplin chestiunea ridicată, mai ales că soluționarea cauzei depinde de dezlegarea de drept ce va fi dată. ... ... III.2. Cu privire la chestiunea de drept ce formează obiectul sesizării 32. Completul de judecată care a dispus sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție cu pronunțarea unei hotărâri prealabile nu a exprimat un punct de vedere, limitându-se la a menționa că sunt posibile două ipoteze: dacă se apreciază că noțiunile de locuință, încăpere sau dependință la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt restrânse la noțiunea de domiciliu prevăzută de art. 224 din Codul penal, soluția ar fi cea de achitare a inculpatului, în baza art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din Codul de procedură penală; în schimb, dacă se apreciază că noțiunile de locuință, încăpere sau dependință la care face referire art. 226 alin. (1) din Codul penal sunt mai extinse decât noțiunea de domiciliu prevăzută de art. 224 din Codul penal, incluzând și acele spații care, chiar dacă nu pot fi calificate drept domiciliu, oferă o protecție vieții private a persoanei, de pildă, grupul sanitar al unei clinici sau orice spațiu la care au acces mai multe persoane, de exemplu, o cabină de probă dintr-un magazin ori vestiarul unei săli de sport, soluția ar fi una dintre cele prevăzute de art. 396 alin. (2) , (3) sau (4) din Codul de procedură penală. ... ... III.3. Punctele de vedere cu privire la dezlegarea chestiunii de drept exprimate în cauză de reprezentantul Ministerului Public și de inculpat 33. Reprezentantul Ministerului Public a apreciat că, în mod neîntemeiat, judecătoria a considerat că grupurile sanitare din interiorul clinicii medicale nu se încadrează în noțiunea de încăpere sau dependință ținând de aceasta, fiindcă noțiunea analizată, în absența unei definiții legale, trebuie interpretată din perspectiva înțelesului uzual al termenului, precum și prin raportare la obiectul juridic al infracțiunii, legiuitorul urmărind prin această incriminare să ocrotească intimitatea vieții private a persoanei fizice. În mod eronat, instanța de fond a efectuat o analiză comparativă a noțiunilor ce se regăsesc în cuprinsul infracțiunii de violare a vieții private în raport cu infracțiunea de violare de domiciliu, întrucât însăși denumirea marginală a acestei din urmă incriminări impune o limită a sferei de aplicare. ... 34. Inculpatul, în susținerea punctului său de vedere, a făcut trimitere la Decizia nr. 33/2017 a Curții Constituționale a României, în care s-a reținut că textul de incriminare în discuție oferă o protecție sporită faptelor antisociale care aduc atingere dreptului la viață privată, atunci când se comit într-o locuință, încăpere sau dependință, în accepțiunea de domiciliu penal. ... ... ...