Decizia ÎCCJ nr. 17/2024 (RIL)Punctul IX

IX. Opinia specialiștilor consultați 54. În conformitate cu dispozițiile art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, a fost solicitată opinia specialiștilor în drept penal din cadrul mai multor facultăți de drept, la dosar fiind înaintate punctele de vedere formulate de Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, Universitatea din Craiova, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași și Universitatea de Vest din Timișoara. ... 55. În cuprinsul materialului înaintat instanței supreme, Universitatea „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca - Facultatea de Drept a opinat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate este tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința contestată, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la data formulării cererii. ... 56. În argumentare s-a arătat că prevederile art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală nu conțin detalii cu privire la stabilirea competenței atunci când, pe parcursul soluționării cauzei, persoana condamnată execută pedeapsa în două sau mai multe penitenciare, lipsa unei astfel de mențiuni fiind datorată faptului că legiuitorul a avut în vedere și a reglementat doar situația „clasică“ - cea în care persoana condamnată are același loc de deținere pe toată perioada soluționării cererii/propunerii de liberare condiționată -, situație care se întâlnește mai frecvent în practică. ... 57. În măsura în care locul de deținere a persoanei condamnate este neschimbat pe parcursul soluționării cauzei, dispozițiile legale invocate nu pun probleme de interpretare. Dacă însă, ulterior învestirii instanței de fond cu cererea/propunerea de liberare condiționată, are loc transferul persoanei condamnate într-un alt loc de deținere (astfel că, la data formulării contestației, aceasta se află într-un penitenciar care este situat în circumscripția altui tribunal decât cel ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința), examenul practicii judiciare relevante în materie indică faptul că instanțele au interpretat și au aplicat diferit dispozițiile art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală. ... 58. Chestiunea de drept care trebuie lămurită este în ce măsură modificarea locului de deținere, intervenită între momentul învestirii instanței de fond cu cererea/propunerea de liberare condiționată și momentul formulării contestației, atrage după sine o schimbare a competenței teritoriale a instanței care va soluționa contestația formulată împotriva sentinței pronunțate de judecătorie. ... 59. În acord cu opinia exprimată de autorul sesizării, s-a arătat că dispozițiile art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală trebuie coroborate cu cele ale art. 597 alin. (7) din același cod, potrivit cărora „hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară (...)“. Interpretarea gramaticală a acestui text conduce la concluzia că instanța competentă să judece contestația este instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță. În același sens - și chiar mai lipsite de echivoc - sunt dispozițiile art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, potrivit cărora „contestația se soluționează de către (...) instanța superioară celei sesizate“. ... 60. Totodată, s-a evidențiat că art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală nu derogă de la regulile clasice prevăzute în art. 597 alin. (7) și art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, atunci când atribuie competența judecării contestației tribunalului în a cărui circumscripție se află locul de deținere, ci este o aplicare concretă a acestora, însă legiuitorul pornește de la ideea menținerii aceluiași loc de deținere pe întreg parcursul soluționării cauzei. Astfel, tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere este instanța ierarhic superioară judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere, dacă ne raportăm la un singur moment - cel al formulării cererii/propunerii. ... 61. În ceea ce privește momentul relevant în atribuirea competenței, s-a arătat că acesta este determinat de data formulării cererii/propunerii de liberare condiționată. Odată stabilită competența judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere, automat va fi stabilită (în abstract cel puțin, fiind posibil să nu fie formulată contestație) și competența teritorială a instanței de control judiciar (tribunalului) care va judeca potențiala contestație. În același sens sunt și considerentele Deciziei nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018), prin care s-a statuat astfel: „Criteriul locului de deținere în care execută pedeapsa persoana condamnată la data formulării cererii, ca loc de deținere pe baza căruia se determină instanța competentă, presupune că transferarea persoanei condamnate, ulterior datei formulării cererii, într-un alt penitenciar nu are aptitudinea de a modifica instanța competentă și nu poate avea ca efect declinarea competenței.“ ... 62. Așadar, factorul declanșator al determinării competenței este unic, fiind determinat de momentul inițial al formulării cererii/propunerii de liberare condiționată, nemaiexistând un al doilea factor declanșator succesiv constând în momentul formulării contestației. ... 63. Suplimentar, s-a învederat că interpretarea potrivit căreia instanța de control judiciar poate fi alta decât cea superioară celei sesizate ar contraveni principiilor consacrate de legiuitor în materia căilor de atac, de regulă acestea fiind soluționate de instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în primă instanță. ... 64. Din ansamblul reglementării procesual penale reiese că doar în mod excepțional ar putea un tribunal să soluționeze o cale de atac formulată împotriva unei hotărâri judecătorești pronunțate de o judecătorie care nu se află în circumscripția sa, și anume atunci când se admite o cerere de strămutare sau în situația desemnării altei instanțe (ca urmare a admiterii unei cereri de abținere sau recuzare). ... 65. Universitatea din Craiova - Facultatea de Drept a exprimat o opinie similară, în sensul că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate este tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința contestată, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la data formulării cererii. ... 66. S-a arătat că din interpretarea dispozițiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală și a Deciziei nr. 15 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii rezultă că cererea sau propunerea de liberare condiționată intră în competența exclusivă de soluționare a judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere a persoanei condamnate la data formulării solicitării. ... 67. În ceea ce privește soluționarea căii de atac a contestației formulate împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, astfel cum rezultă din coroborarea dispozițiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală cu cele ale art. 587 alin. (1) din același cod, competența revine tribunalului în a cărui circumscripție se afla locul de deținere la data formulării cererii, legiuitorul neprevăzând criterii diferite de competență pentru judecata în fond și, respectiv, în calea de atac. ... 68. De asemenea, s-a învederat că dispozițiile art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală, aplicabile tuturor procedurilor judiciare din titlul V al Codului de proceduri penală, prevăd că „hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării (...) pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară (...)“. ... 69. Universitatea „Alexandru Ioan Cuza“ din Iași - Facultatea de Drept a susținut, în cuprinsul materialului înaintat instanței supreme, că prezenta sesizare îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, iar pe fondul acesteia, a opinat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate este tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința contestată, în a cărei circumscripție se afla locul de deținere la data formulării cererii. ... 70. În esență, s-a arătat că, în materia procedurii privind acordarea/neacordarea beneficiului liberării condiționate, competența de judecată revine judecătoriei în a cărei circumscripție se află locul de deținere la momentul formulării cererii sau propunerii de liberare condiționată, potrivit dispozițiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală. Interpretarea acestor dispoziții a făcut obiectul unui recurs în interesul legii vizând situațiile de modificare a locului de deținere ulterior formulării cererii sau propunerii în vederea liberării condiționate, sens în care a fost pronunțată Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că „instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate“. Din considerentele acestei decizii obligatorii pentru instanțe rezultă că modificarea locului de deținere a persoanei condamnate private de libertate, ulterior învestirii instanței competente, nu influențează competența -aceasta fiind raportată exclusiv la momentul inițial, al demarării procedurii în cauză. ... 71. S-a subliniat că, prin intermediul prezentei solicitări, se dorește determinarea corectei interpretări a dispoziției legale referitoare la competența teritorială a tribunalului în soluționarea contestațiilor formulate împotriva sentințelor pronunțate de judecătorii cu privire la acordarea/neacordarea beneficiului liberării condiționate față de unii condamnați definitiv la pedepse privative de libertate, pornind de la aceeași premisă, anume aceea a modificării locului de deținere între momentul introducerii cererii de acordare a liberării condiționate (la judecătoria competentă) și momentul exercitării căii de atac aferente (contestația la tribunal). ... 72. În primul rând, s-a precizat că, în materia contestației, instanța competentă este, potrivit dispozițiilor generale cuprinse în art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, instanța superioară celei (inițial) sesizate - cea care a pronunțat hotărârea ce este atacată prin intermediul contestației respective. ... 73. În al doilea rând, legiuitorul a ales în cadrul art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală o formulare oarecum diferită, indicând faptul că „hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărei circumscripție se află locul de deținere (...)“. ... 74. Pornind de la aceste dispoziții, s-a arătat că este necesar a se stabili dacă, în materia liberării condiționate, legiuitorul a înțeles să deroge de la regula generală incidentă în materia căii de atac a contestației sau dacă formularea normativă utilizată (deși este susceptibilă de a genera confuzii) reprezintă doar o reiterare a dispozițiilor art. 587 alin. (1) din Codul de procedură penală, fiind agreată cea de a doua soluție, în concordanță cu punctul de vedere expus și de către Ministerul Public în sesizarea din cauză. ... 75. În acest sens s-a apreciat că legiuitorul nu a intenționat, prin dispozițiile art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, să acorde tribunalului competența de soluționare a contestației cu privire la o hotărâre pronunțată de către o judecătorie oarecare (aflată în afara circumscripției sale), față de care respectivul tribunal nu are calitatea de instanță superioară. O astfel de interpretare ar avea un caracter izolat în configurarea normelor de competență, reprezentând practic o prorogare de competență în afara cazurilor expres prevăzute de lege (precum, de exemplu, în ipoteza strămutării judecării apelului formulat împotriva unei sentințe). ... 76. S-a mai arătat că, având în vedere atât dispozitivul, cât și considerentele Deciziei nr. 15 din 17 septembrie 2018 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, modificările ulterioare cu privire la locul de deținere, indiferent de forma și de momentul în care acestea au intervenit, nu influențează competența judecătoriei și nici a tribunalului care este îndrituit a soluționa contestația. Dimpotrivă, contestația împotriva hotărârii unei judecătorii (de a acorda sau de a nu acorda liberarea condiționată) ar trebui să fie soluționată de către instanța superioară în a cărei circumscripție se află instanța a cărei hotărâre este atacată. ... 77. S-a menționat că momentul debutului procedurii de acordare a liberării condiționate este acela al formulării cererii sau propunerii în acest sens, constituind reperul temporal cel mai clar prin raportare la care se poate stabili competența teritorială a instanțelor în materie (judecătorie, respectiv tribunalul aferent - în eventualitatea unei contestații ulterioare). Formularea căii de atac recunoscute de lege (contestația - în această situație) nu echivalează cu debutul unei noi proceduri de acest tip, ci reprezintă doar o simplă continuare a cererii sau a propunerii inițial formulate, încă nesoluționate definitiv (o potențială procedură intermediară momentului definitivării hotărârii de acordare sau neacordare a beneficiului liberării condiționate respective). ... 78. În plus, s-a apreciat că stabilirea competenței teritoriale a tribunalului de a judeca contestația prin raportare la locul de deținere existent la momentul formulării căii de atac (a contestației) ar putea genera eventuale situații arbitrare, imprevizibile, în care ar fi posibil ca un tribunal dintr-o anumită regiune geografică să analizeze o hotărâre judecătorească pronunțată de către o judecătorie dintr-o altă zonă a țării (o regiune îndepărtată față de instanța care ar exercita control judiciar). Un asemenea sistem ar putea încuraja inclusiv eventualele practici abuzive, în care persoana privată de libertate să fie transferată temporar încontinuu la diverse penitenciare situate în zone îndepărtate unele în raport de altele, doar pentru a se întârzia nejustificat momentul la care, aflându-se în penitenciarul în care se găsea și la momentul demarării procedurilor judiciare de obținere a liberării condiționate, ar putea introduce o contestație validă împotriva hotărârii judecătoriei care a analizat cauza în primă instanță (situație care ar putea conduce inclusiv la pierderea termenului util în care se poate formula respectiva contestație). ... 79. În fine, dacă s-ar aprecia că norma prevăzută de art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală este derogatorie față de regulile generale în materia contestației, ar trebui luată în considerare necesitatea introducerii contestației direct la tribunalul competent, iar nu la judecătoria care a pronunțat hotărârea contestată, așa cum indică dispozițiile art. 425^1 alin. (3) din Codul de procedură penală. Or, o astfel de interpretare nu ar putea subzista față de actualul cadru legislativ, precum și în raport de logica după care a reglementat legiuitorul actualul cadru procesual penal (și execuțional penal). ... 80. Nu în ultimul rând, s-a subliniat că persoana condamnată privată de libertate față de care se analizează în instanță posibilitatea liberării condiționate se găsește, de regulă, într-un punct avansat al executării respectivei sancțiuni penale, în condiții de stabilitate a detenției, astfel încât, de principiu, vor fi rare/excepționale situațiile în care, la momentul formulării contestației, aceasta se va găsi definitiv transferată într-un alt penitenciar decât cel în care se găsea la momentul sesizării judecătoriei competente să se pronunțe în primă instanță cu privire la beneficiul liberării condiționate. ... 81. Universitatea de Vest din Timișoara - Facultatea de Drept a susținut, în cuprinsul materialului înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție, că sesizarea ce formează obiectul prezentului dosar îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, iar pe fondul acesteia a opinat că, în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, instanța competentă să soluționeze contestația formulată împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate este tribunalul ierarhic superior judecătoriei care a pronunțat sentința contestată, în a cărui circumscripție se află locul de deținere la data formulării contestației. ... 82. S-a arătat că una dintre orientările jurisprudențiale susține că interpretarea corectă a art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală este în sensul că tribunalul, ca instanță de control, ce judecă contestația împotriva sentinței pronunțate de judecătorie în materia liberării condiționate, trebuie să fie cel în a cărui jurisdicție se află locul de deținere de la data formulării cererii/propunerii de liberare, argumentele ce susțin această orientare fiind două, în esență. ... 83. Primul argument se referă la Decizia nr. 15 din 17 septembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 885 din 22 octombrie 2018, prin care s-a stabilit că instanța competentă să soluționeze cererile formulate de persoanele condamnate în cursul executării pedepsei este instanța în a cărei circumscripție se află locul de deținere la data formulării cererii, indiferent dacă locul de deținere este reprezentat de penitenciarul stabilit inițial sau de penitenciarul stabilit prin transferarea definitivă ori temporară a persoanei condamnate. ... 84. S-a apreciat că decizia invocată nu este aplicabilă în speță, întrucât soluția dată recursului în interesul legii se referă, expressis verbis, la cererile din cursul executării, dar nu poate fi extinsă și la contestații, care sunt, conform art. 425^1 alin. (1) din Codul de procedură penală, căi de atac. În consecință, aceasta reglează doar competența de primă instanță în materia liberării condiționate în favoarea judecătoriei în a cărei jurisdicție se află locul de deținere la momentul formulării cererii. Decizia nu se referă și la căile de atac, întrucât în obiectul respectivului recurs în interesul legii a intrat doar analiza dispozițiilor din Codul de procedură penală pentru judecata cererilor în primă instanță în raport cu dispozițiile Legii nr. 254/2013, neputându-se deduce că problema de drept supusă recursului în interesul legii pendinte ar fi primit deja o soluție prin precedentul citat. ... 85. Al doilea argument este dedus dintr-un principiu imanent al procedurii penale, și anume că instanța de control judiciar nu ar putea fi decât cea superioară instanței de fond, adică instanța superioară celei ce a pronunțat sentința în primă instanță, în a cărei jurisdicție se afla locul de deținere. Argumentul este dedus din art. 425^1 alin. (5) din Codul de procedură penală, conform căruia contestația se soluționează de către instanța superioară celei sesizate. Noțiunea de instanță superioară nu aduce însă claritate în speță, întrucât orice tribunal este o instanță superioară oricărei judecătorii, din perspectiva competenței funcționale. Dar acest tribunal poate fi atât cel în a cărui jurisdicție se află judecătoria ce a pronunțat hotărârea de fond, cât și tribunalul căruia nu îi este arondată judecătoria respectivă, dar îi este arondat locul de deținere actual al persoanei condamnate. ... 86. În consecință, s-a apreciat că cele două argumente legale nu au natură decisivă pentru a tranșa controversa. S-ar mai putea aduce în discuție și consecințele practice ce derivă din adoptarea acestei orientări. Astfel, dacă singura instanță competentă este cea superioară celei ce a pronunțat hotărârea de primă instanță, la momentul formulării cererii, atunci persoana condamnată nu ar putea sesiza instanța corespondentă în a cărei jurisdicție s-a mutat locul de deținere, deși ea se află în acel loc (definitiv sau temporar). Persoana condamnată ar trebui adusă la instanța superioară celei ce s-a pronunțat în primă instanță, chiar dacă aceasta s-ar afla la o distanță considerabilă față de locul actual de deținere (și nu s-ar putea aplica procedura prin videoconferință). Or, acest transfer ar apărea inutil și costisitor. Mai mult, în această situație, procedura judecării contestației ar putea fi temporizată excesiv în vederea aducerii persoanei condamnate în fața instanței de control ce nu include locul de deținere în jurisdicția ei. Or, tocmai acest aspect s-a urmărit a fi inhibat prin pronunțarea Deciziei nr. 15 din 17 septembrie 2018 de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, instanța supremă dorind să traseze o regulă prin care să se evite timpii excesivi în materia procedurilor execuțional penale. ... 87. În susținerea argumentării s-a învederat că este important și punctul de vedere al procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, exprimat cu ocazia pronunțării deciziei anterior menționate, făcându-se referire la necesitatea eficienței principiului celerității prevăzut de art. 6 paragraful 1 din Convenția europeană a drepturilor omului și art. 8 din Codul de procedură penală, impunându-se evitarea întârzierilor în soluționarea cererilor formulate ori respingerea acestora ca rămase fără obiect. ... 88. Ca atare, a fost susținută orientarea jurisprudențială opusă, conform căreia instanța competentă să judece contestația este cea de la momentul formulării căii de atac, dacă locul de deținere s-a schimbat în raport cu momentul formulării cererii, sens în care au fost exprimate două argumente. ... 89. Un argument este cel al interpretării literale, ca primă formă a interpretării. În această abordare, art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală se referă, în mod expres, la împrejurarea că hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărui jurisdicție se află locul de deținere. Or, dacă textul legii nu distinge, adică nu departajează competența în raport cu momentul formulării cererii sau a contestației, ci cu locul de deținere actual, nu este necesară nicio altă precizare. Textul este clar și se aplică literal. Nu există nicio rațiune pentru care, dacă a operat o modificare a locului de deținere, tribunalul ce include în jurisdicția sa noul loc de deținere să nu fie cel competent. Această interpretare ar ține cont de modificarea situației condamnatului și nu ar mai implica costuri logistice și timp de transfer. Dosarul condamnatului, așa cum s-a arătat în cuprinsul sesizării, cu referire la art. 227 alin. (2) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 157/2016, cu modificările și completările ulterioare, însoțește persoana condamnată oriunde este transferată, astfel încât nu s-ar putea spune că instanța de control nu ar avea acces la documentele relevante pentru a decide asupra contestației. În plus, dacă, după declararea contestației, urmărind soluționarea acesteia de către instanța în a cărei jurisdicție se află penitenciarul, persoana condamnată ar trebui să revină la locul inițial de deținere (prin epuizarea transferului temporar, spre exemplu), împrejurarea nu ar determina o declinare de competență, întrucât soluționarea contestației reprezintă, prin ea însăși, un motiv de prelungire a transferului temporar. ... 90. Singura chestiune rămasă de analizat ar fi aceea a compatibilității exercitării controlului judiciar de către un tribunal, care, deși este superior din punct de vedere funcțional judecătoriei, nu conține în jurisdicția sa teritorială respectiva judecătorie. În mod uzual, aceasta ar trebui să fie o falsă problemă, întrucât sunt numeroase cazuri în care, prin efectul legii, controlul judiciar se exercită de către alte instanțe decât cele superioare funcțional și teritorial instanței de fond. Așa se întâmplă în cazul strămutării, respectiv al desemnării altei instanțe, potrivit art. 68 alin. (9) din Codul de procedură penală sau art. 76 din același cod, etc. ... 91. Pe de altă parte, s-a arătat că analizând, ca argument, și relevanța dispozițiilor art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală, rezultă că „hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării potrivit prezentului titlu pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară (...)“, fără a se indica elemente de determinare a competenței. Orientarea jurisprudențială criticată reliefează că, raportat la aceste dispoziții legale, rezultă că art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală nu derogă de la normele generale, ci reprezintă o aplicare concretă a acestora, în sensul că, în materia liberării condiționate, sunt de competența tribunalului ierarhic superior contestațiile formulate împotriva hotărârii judecătoriei, criteriul de competență fiind locul de deținere de la momentul formulării cererii inițiale, în ambele situații, atât judecata în primă instanță, cât și în calea de atac. ... 92. Din această perspectivă s-a apreciat că, dimpotrivă, art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală nu poate fi considerat o aplicare concretă a art. 597 alin. (7) din același cod, întrucât, pe lângă referința la „tribunal“ ce reprezintă, într-adevăr, instanță ierarhic superioară, textul legal în discuție particularizează și se referă la „tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere“. ... 93. Ca atare, s-a considerat a fi mai adecvată interpretarea propusă de cealaltă orientare jurisprudențială, conform căreia dispozițiile art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală au caracter special, derogatoriu de la regula generală prevăzută de art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală, deoarece stipulează că hotărârea judecătoriei poate fi atacată cu contestație la tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de deținere. ... 94. Prin urmare, art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă o normă specială ce adaugă la regula generală prevăzută de art. 597 alin. (7) din același cod, stabilind că este competent tribunalul ce include în jurisdicția sa locul de deținere. Or, acest penitenciar nu poate fi decât cel de la data formulării contestației, determinarea instanței competente nefăcându-se în raport cu momentul formulării cererii, ci cu locul de deținere actual. ... 95. După cum s-a reținut și în practica judiciară care adoptă opinia stabilirii unei competențe speciale, spre deosebire de celelalte ipoteze legale în care instanța competentă să soluționeze contestația este instanța superioară în a cărei circumscripție se află instanța care a pronunțat hotărârea, art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală instituie o excepție în favoarea instanței superioare în a cărei circumscripție se află locul de deținere al persoanei care pretinde liberarea condiționată și a formulat contestație. ... 96. Această interpretare se bazează și pe faptul că legiuitorul, dacă nu ar fi dorit instituirea unei excepții de la regulile de competență, nu ar mai fi prevăzut în mod expres dispozițiile art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală, iar dispozițiile art. 597 alin. (7) din același cod, ce reprezintă dreptul comun în materia căilor de atac în faza de executare, ar fi fost suficiente. ... 97. Prin urmare, s-a precizat că, dacă se stabilește că regula instituită de art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală reprezintă o veritabilă excepție în materie de competență a instanței superioare, se poate ajunge la clarificarea voinței legiuitorului în materia liberării condiționate, în care fiecare zi în plus în care este temporizată procedura reprezintă, de fapt, o zi în plus de detenție pentru persoanele condamnate cărora le-a fost admisă cererea de liberare (fie în primă instanță, fie în contestație). ... 98. De aceea, s-a arătat că, deși uneori formulările legale pot genera situații de ambiguitate, interpretarea regulilor de procedură se va realiza mult mai eficient dacă organele judiciare vor porni de la esența instituției de procedură și de la consecințele practice ale aplicării acesteia. Regulile de procedură nu trebuie privite doar într-o perspectivă strict teoretică, întrucât acestea, aproape de fiecare dată, creează situații faptice cu consecințe reale, ce vizează, în proporție covârșitoare, drepturi fundamentale. ... 99. Or, argumentul potrivit căruia stabilirea regulii de competență analizate poate avea consecințe importante asupra unui drept fundamental - dreptul la libertate determină aprecierea că tribunalul cel mai apropiat de locul de detenție (în circumscripția căruia se află locul de detenție) va judeca contestația formulată, tocmai în vederea evitării temporizării excesive a procedurii. ... 100. Așadar, în dezacord cu opinia contrară, s-a apreciat că art. 587 alin. (3) din Codul de procedură penală trebuie interpretat ca reprezentând o excepție de la regula generală prevăzută de art. 597 alin. (7) din același cod, tocmai în vederea respectării principiului antemenționat. Mai mult, orice tribunal reprezintă o instanță superioară unei judecătorii, deci, inclusiv regula generală stabilită de art. 597 alin. (7) din Codul de procedură penală ar fi aparent respectată (acest text de lege nefăcând referire, de exemplu, la instanța ierarhic superioară din cadrul aceleiași circumscripții a curții de apel). ... 101. S-a mai menționat că, verificând dispozițiile din cuprinsul Legii nr. 304/2022 privind organizarea judiciară, aceasta nu definește în niciun fel noțiunea de instanță ierarhic superioară. Mai mult, Legea nr. 304/2022 face referire la termenul ierarhic doar în capitolele dedicate reglementării organizării parchetelor, în situația instanțelor acest termen nefiind utilizat. Prin urmare, neexistând o definiție legală a noțiunii, chiar dacă textul din Codul de procedură penală face referire la aceasta, instanță superioară poate fi considerată orice instanță mai mare în grad (în speță, tribunalul în a cărui circumscripție se află locul de detenție). ... ...