Decizia ÎCCJ nr. 9/2022 (RIL)Punctul 5

5. Opinia specialiștilor consultați În considerarea art. 473 alin. (5) din Codul de procedură penală, specialiștii din cadrul Universității București, Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca și Universității de Vest din Timișoara au fost solicitați să exprime un punct de vedere asupra chestiunii de drept. 5.1. În punctul de vedere trimis de Departamentului de drept penal, Facultatea de Drept, Universitatea din București, s-a susținut că organul judiciar competent să soluționeze plângerea persoanei nemulțumite în ipoteza în care procurorul ierarhic superior celui care a emis soluția de clasare a admis-o, a infirmat soluția procurorului de caz și a dat o nouă situație de clasare, pentru alte motive decât cele invocate de petent, este judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, în condițiile art. 340 și 341 din Codul de procedură penală. Legitimarea procesuală necesară formulării plângerii la judecător în această situație este dată de existența unei consecințe vătămătoare pentru interesele legitime ale unei persoane (indiferent de calitatea procesuală dobândită sau măcar de deținerea unei astfel de calități), determinată de noua soluție de clasare. În argumentarea punctului de vedere formulat s-a arătat că Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2009 (publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 418 din 18 iunie 2009), pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, Secțiile Unite, și-a încetat efectele odată cu intrarea în vigoare a noului Cod de procedură penală prin introducerea interdicției exprese prevăzute de art. 339 alin. (5) din Cod de procedură penală, potrivit căruia „ordonanțele prin care se soluționează plângerile împotriva soluțiilor, actelor sau măsurilor nu mai pot fi atacate cu plângere la procurorul ierarhic superior și se comunică persoanei care a făcut plângerea și celorlalte persoane interesate“. Prin urmare, indiferent că înglobează o dispoziție cu caracter pozitiv (admiterea plângerii) sau negativ (respingerea plângerii), ordonanțele de soluționare de către procurorul ierarhic superior sunt la nivel generic inatacabile, chiar dacă ele rămân, în esența lor, tot acte ale procurorului. O nouă plângere mai poate fi formulată doar pentru o singură categorie de acte emise de procuror, respectiv pentru soluțiile de clasare, însă aceasta îmbracă forma unei plângeri autonome, adresată direct judecătorului și care privește legalitatea și temeinicia soluției de clasare, și nu modul de soluționare, de către procurorul ierarhic superior, a plângerii inițiale. A declara aplicabilă în continuare, tale quale, dezlegarea dată prin Decizia pronunțată în recurs în interesul legii nr. 1 din 19 ianuarie 2009 înseamnă a provoca eludarea, pe cale judiciară, a unei interdicții instituite pe cale legală. În contextul argumentelor prezentate s-a făcut referire la Decizia Curții Constituționale nr. 486 din 2 decembrie 1997 vizând excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 278 din Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 105 din 6 martie 1998, în cuprinsul căreia (în paragraful final) s-a reținut într-un mod lipsit de echivoc, ca necesară, „o intervenție viitoare a legiuitorului prin care să se reglementeze dreptul persoanei de a se adresa instanței de judecată competente, atunci când este nemulțumită de soluția dată plângerii sale contra actelor procurorului“. În viziunea Curții Constituționale, în decizia anterior menționată, această ultimă condiție de admisibilitate se consideră îndeplinită ori de câte ori în urma parcurgerii etapei prealabile de control intern persoana interesată rămâne nemulțumită de soluția dată plângerii sale inițiale contra actelor procurorului. Prin urmare, a insista în parcurgerea unui nou control intern, ierarhic, pentru soluția de clasare dispusă de procurorul ierarhic superior în urma admiterii plângerii persoanei interesate echivalează cu îndepărtarea de reperele obligatorii stabilite prin Decizia nr. 486 din 2 decembrie 1997 a Curții Constituționale și cu ignorarea opțiunii legiuitorului, exprimată prin dispozițiile art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, de înlăturare a controlului în cascadă, prin plângeri succesive. De altfel, în actuala reglementare procesual penală, această opțiune legislativă nu se manifestă conjunctural, ci în mod asumat, existând și alte instituții în care controlul jurisdicțional de legalitate și temeinicie a unui act al procurorului poate fi exercitat și în absența parcurgerii unui control intern, prealabil, la procurorul ierarhic superior. O astfel de situație se regăsește în cazul redeschiderii urmăririi penale, în ipoteza reglementată prin dispozițiile art. 335 alin. (2) din Codul de procedură penală. Astfel, atunci când, ca urmare a apariției unor fapte sau împrejurări noi, procurorul de caz revocă ordonanța de clasare și dispune redeschiderea urmăririi penale, soluția procurorului este supusă, din oficiu, unui examen de legalitate și temeinicie realizat de judecătorul de cameră preliminară, fără a mai fi necesară atacarea în prealabil a acesteia la procurorul ierarhic superior. Așadar, în optica legiuitorului actual, accesul la judecător în cazul actelor esențiale ale procurorului poate fi declanșat uneori chiar în absența parcurgerii etapei prealabile a controlului ierarhic. Prin urmare, un control judecătoresc imediat de legalitate și temeinicie, în considerarea ansamblului de garanții convenționale și naționale pe care le presupune orice procedură jurisdicțională, este de preferat în fața repetării controlului intern, ierarhic, care deja s-a dovedit ineficace. ... 5.2. Centrul de cercetări în științe penale din cadrul Facultății de Drept a Universității de Vest din Timișoara, în punctul de vedere transmis la dosar, a susținut că, în ipoteza în care plângerea a fost admisă doar în parte de către procurorul ierarhic superior, dispunându-se infirmarea soluției atacate pe baza altor temeiuri de fapt sau de drept și dispunerea unei noi soluții de clasare, plângerea va fi adresată procurorului ierarhic superior celui care a admis plângerea. Astfel, în situația în care soluția de netrimitere în judecată este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 339 din Codul de procedură penală, soluția acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din rațiuni ce țin atât de respectarea principiului controlului și subordonării ierarhice, cât și de dreptul părții de a beneficia de un dublu control al soluțiilor de netrimitere în judecată. În acest context, soluția infirmată de procurorul ierarhic superior nu mai are nicio putere, astfel că prin adoptarea de către acesta din urmă a unei soluții de netrimitere în judecată - diferită sau identică în conținut, întemeiată pe motivele invocate în plângerea petentului sau pe alte motive - ne vom afla din nou în prima etapă a procedurii ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluții pe cale ierarhică. ... ...