Decizia ÎCCJ nr. 9/2022 (RIL)Punctul 4

4. Punctul de vedere exprimat de Direcția legislație, studii, documentare și informatică juridică este în sensul că, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, organul judiciar competent să soluționeze plângerea persoanei nemulțumite în ipoteza în care procurorul ierarhic superior celui care a emis soluția de clasare a admis-o, a infirmat soluția procurorului de caz și a dat o nouă soluție de clasare, pentru alte motive decât cele invocate de petent, este judecătorul de cameră preliminară de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță, conform dispozițiilor art. 340 și 341 din Codul de procedură penală. Sub un prim aspect s-a arătat că, în raport cu dispozițiile art. 474 din Codul de procedură penală, se impune a se analiza dacă Decizia nr. 1 din 19 ianuarie 2009 pronunțată în recurs în interesul legii privind aplicarea și interpretarea dispozițiilor art. 278 alin. 2 și 3 și ale art. 278^1 alin. 1 și alin. 2 teza a II-a din Codul de procedură penală din 1968, în vigoare la acel moment, continuă să producă efecte în contextul actualei reglementări a legii procesuale penale. S-a concluzionat în sensul că nu se mai poate acorda, în continuare, eficiență efectelor Deciziei nr. 1/2009, aplicabilitatea acesteia nemaifiind posibilă în raport cu faptul că în actuala reglementare regăsim o dispoziție legală contrară acestora, art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală, iar o modificare pe cale judiciară a acestor dispoziții exprese nu este posibilă. În susținerea opiniei exprimate, pe fondul problemei de drept, s-a arătat că art. 339 alin. (5) din Codul de procedură penală se referă la ordonanța procurorului ierarhic superior prin care acesta se pronunță cu privire la plângerea împotriva soluției, în ansamblul său, deci și la acele dispoziții care nu au în vedere strict temeinicia criticilor formulate de petent, o eventuală completare a soluției, o schimbare a acesteia sau a temeiului său neputând face obiectul controlului ierarhic, ci al judecătorului de cameră preliminară. Prin introducerea dispozițiilor art. 339 alin. (5) , intenția legiuitorului a fost aceea ca persoana care face plângerea, nemulțumită de soluție, să se poată adresa doar judecătorului, fără a mai trebui să parcurgă ierarhia în Ministerul Public. Această normă legală are rolul de a facilita accesul la justiție al persoanei nemulțumite de soluție, fiind introdusă tocmai pentru a renunța la practicile anterioare care presupuneau epuizarea plângerii pe cale ierarhică în cadrul Ministerului Public și de a evita, astfel, formularea unor plângeri succesive, în cascadă. Totodată, s-a apreciat că nemulțumirea persoanei care a formulat plângerea continuă să se manifeste și după admiterea plângerii de procurorul ierarhic superior celui care a dat soluția de clasare, de infirmare a acesteia și de dispunere a unei noi soluții de clasare pentru alte motive decât cele invocate de petent, din moment ce soluția de admitere nu înlătură vătămarea inițială, ci doar îi modifică regimul juridic sub care se manifestă. În raport cu considerentele expuse s-a concluzionat că în situația în care plângerea a avut ca efect infirmarea soluției procurorului de caz urmată de dispunerea de către procurorul ierarhic superior tot a unei soluții de clasare, dar pentru alte motive decât cele invocate de petent, persoana nemulțumită de soluția dată se poate adresa cu plângere judecătorului de cameră preliminară, fără a mai fi necesară parcurgerea unei alte etape prealabile de control ierarhic. ...