Decizia CCR nr. 674/2015Paragraful 22

16. Cu privire la această critică, Curtea constată că din analiza conţinutului dispoziţiilor legale criticate rezultă că, în cursul procedurii de cameră preliminară, judecătorul de cameră preliminară se pronunţă, la cerere sau din oficiu, cu privire la luarea, menţinerea, înlocuirea, revocarea sau încetarea de drept a măsurilor preventive şi verifică legalitatea şi temeinicia măsurii preventive, procedând potrivit dispoziţiilor art. 207 din Codul de procedură penală. Prin urmare, nu rezultă in terminis posibilitatea reclamată de autor, respectiv aceea potrivit căreia judecătorul de cameră preliminară de la instanţa ierarhic superioară celei competente să se pronunţe pe fondul cauzei ar putea să se pronunţe şi asupra aspectelor ce ţin de verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive. Împrejurarea că, în prezenta cauză, judecătorul de cameră preliminară de la nivelul curţii de apel s-a pronunţat asupra prelungirii măsurii arestării preventive în calea de atac a contestaţiei formulate împotriva încheierii judecătorului de cameră preliminară de la nivelul tribunalului prin care s-a dispus cu privire la legalitatea sesizării instanţei în vederea judecăţii în fond, nu atrage eo ipso neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 348 din Codul de procedură penală, deoarece motivul de neconstituţionalitate invocat nu priveşte textul de lege ca atare. Dimpotrivă, se ridică o problemă de aplicare a acestuia, aspect care, potrivit art. 2 alin. (2) şi (3) din Legea nr. 47/1992, excedează competenţei instanţei de contencios constituţional. Potrivit art. 2 alin. (2) din Legea nr. 47/1992, "Sunt neconstituţionale prevederile actelor [... ] care încalcă dispoziţiile sau principiile Constituţiei", alin. (3) al aceluiaşi articol stabilind că instanţa constituţională "se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată [...]". Curtea Constituţională a statuat în repetate rânduri că nu intră în atribuţiile sale cenzurarea aplicării legii de către instanţele judecătoreşti, controlul judecătoresc realizându-se exclusiv în cadrul sistemului căilor de atac prevăzut de lege. În acest sens, potrivit art. 126 alin. (1) din Constituţie, "Justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege".