Decizia CCR nr. 800/2015Paragraful 35

28. Prin Decizia nr. 411 din 3 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 526 din 15 iulie 2015, Curtea a reţinut că, potrivit jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, al doilea şi al treilea criteriu avute în vedere în scopul aplicării garanţiilor instituite de art. 6 din Convenţie sunt alternative, şi nu neapărat cumulative. Astfel, pentru ca art. 6 să fie aplicabil, este suficient ca fapta respectivă să fie considerată, prin natura sa, "penală" din punct de vedere al Convenţiei sau ca, prin săvârşirea unei fapte, o persoană să fie pasibilă de o sancţiune care, prin natura sa şi prin gradul său de gravitate, aparţine, în general, sferei "penale". În acest sens este Hotărârea din 21 februarie 1984, pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Ozturk împotriva Germaniei, paragraful 54. Totodată, Curtea a reţinut că instanţa de contencios al drepturilor omului, prin Hotărârea din 2 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Lauko împotriva Slovaciei, paragraful 58, a aplicat garanţia instituită de art. 6 paragraful 2 din Convenţie şi în situaţia în care legea naţională nu prevedea închisoarea contravenţională, faptele analizate fiind sancţionabile cu amenda într-un cuantum relativ redus.