Decizia CCR nr. 799/2015Paragraful 74

68. În consecinţă, Curtea reţine că tratamentul juridic diferenţiat de care se bucură cele două categorii de cetăţeni, cei cu domiciliul în ţară, respectiv reşedinţa şi domiciliul în străinătate, sub aspectul accesului la votul prin corespondenţă, se datorează situaţiilor obiectiv diferite în care aceştia se află. Criteriul domiciliului în ţară/străinătate este unul obiectiv şi rezonabil pentru aplicarea unui asemenea tratament juridic. Astfel, se reţine că în străinătate fiind organizate mai puţine secţii de votare pot exista dificultăţi insurmontabile pentru alegători atât sub aspectul numărului acestora raportat la numărul secţiilor de votare, cât şi sub aspectul distanţelor şi al dispersiei teritoriale a alegătorilor/secţiilor de votare. În schimb, în ţară, pentru a surmonta unele dificultăţi specifice în exercitarea dreptului de vot, legiuitorul a pus la dispoziţia alegătorilor o altă modalitate specifică de vot care nu presupune prezenţa fizică a acestora la secţia de votare; această modalitate de votare vizează cetăţenii cu drept de vot care nu se pot deplasa la sediul secţiei de votare din cauză de boală sau invaliditate în privinţa cărora se poate utiliza o urnă specială pentru exercitarea dreptului de vot [a se vedea art. 85 alin. (10) din Legea nr. 208/2015]. În consecinţă, prin aplicarea votului prin corespondenţă numai în privinţa cetăţenilor români cu domiciliului sau reşedinţa în străinătate se asigură egalitatea materială între aceştia şi cetăţenii români cu domiciliul în ţară; legiuitorul este în drept să reglementeze/folosească mijloace diferite pentru a atinge, prin prisma finalităţii acţiunii sale, egalizarea celor două categorii de cetăţeni antereferite sub aspectul exercitării dreptului la vot (cu privire la noţiunile de egalitate materială şi formală, a se vedea Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011, Decizia nr. 85 din 28 februarie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 227 din 19 aprilie 2013, Decizia nr. 524 din 12 decembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 84 din 3 februarie 2014, Decizia nr. 542 din 15 octombrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 899 din 11 decembrie 2014, paragraful 30, Decizia nr. 633 din 11 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 9 ianuarie 2015, paragraful 19, Decizia nr. 27 din 3 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 197 din 25 martie 2015, paragraful 17, Decizia nr. 45 din 17 februarie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 366 din 27 mai 2015, paragraful 18, Decizia nr. 576 din 29 septembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 827 din 5 noiembrie 2015, paragraful 17).