Decizia CCR nr. 775/2015Paragraful 18

13. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că dispoziţiile legale criticate dispun cu privire la condiţiile în care se poate emite un mandat european de arestare. Spre deosebire de vechea reglementare, în prezent, legiuitorul a lăsat judecătorului posibilitatea de a analiza oportunitatea luării unei astfel de măsuri. Or, analizând expunerea de motive a Legii nr. 300/2013 care a adus aceste modificări, Curtea constată că ele au fost impuse atât de necesitatea soluţionării unor probleme de practică judiciară semnalate în perioada 2009-2011 de către instanţele judecătoreşti şi Ministerul Public, cât şi de o serie de hotărâri pronunţate în recurs în interesul legii de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Astfel, Decizia nr. 39 din 22 septembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 161 din 16 martie 2009, vizează art. 81 alin. (1) , devenit, după republicare, art. 88 şi care constituie obiectul prezentei excepţii. Cu acel prilej instanţa supremă a statuat că, de vreme ce mandatul emis în acest context constituie actul procedural prin care este continuată executarea hotărârilor pronunţate de instanţele judecătoreşti, atunci "legiuitorul, reglementând prin lege specială posibilitatea emiterii mandatului european de arestare, recunoaşte judecătorului [...] dreptul de dispoziţie, după verificarea condiţiilor şi competenţelor legale cu privire la emiterea sau nu a acestui act de cooperare juridică internaţională în materie penală."