Decizia CCR nr. 766/2015Paragraful 10

7. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează în sensul că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată în raport cu dispoziţiile art. 21 din Constituţie. Astfel, menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale, arată că accesul liber la justiţie semnifică faptul că orice persoană poate sesiza instanţele judecătoreşti în cazul în care consideră că drepturile, libertăţile sau interesele sale legitime au fost încălcate, iar nu faptul că acest acces nu poate fi supus niciunei condiţionări. Astfel, acest drept, care cere prin însăşi natura sa o reglementare din partea statului, poate fi subiectul unor limitări sau condiţionări atât timp cât nu este atinsă însăşi substanţa sa. Or, în ipoteza în care persoanei juridice care formulează contestaţie sau plângere, în procedura achiziţiilor publice, i se pretinde constituirea unei garanţii de bună conduită pentru a se analiza pe fond contestaţia formulată la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor ori plângerea împotriva deciziei emise de această autoritate administrativ-jurisdicţională, adresată instanţei de contencios administrativ, nu se poate considera că este afectată însăşi substanţa dreptului de acces la justiţie, atâta vreme cât impedimentul evocat are o justificare obiectivă sau raţională. Prin prisma consideraţiilor avute în vedere de executiv la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 51/2014 nu se poate considera că prevederile art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 ar fi contrare principiului accesului liber la justiţie. Totodată, se apreciază că nu este încălcat nici principiul legalităţii, întrucât alin. (4) al art. 271^1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006 permite cu uşurinţă calcularea cuantumului garanţiei de bună conduită, fiind vorba, aşadar, despre norme de drept intern suficient de accesibile, precise şi previzibile în aplicarea lor.