Decizia CCR nr. 767/2015Paragraful 19

15. Referitor la dreptul creditorilor care au votat împotriva adoptării hotărârii adunării creditorilor şi au cerut consemnarea acestui fapt în procesul-verbal al adunării, precum şi al creditorilor care au lipsit justificat de la adunare de a solicita judecătorului-sindic desfiinţarea hotărârii pe care aceştia o consideră nelegal adoptată, Curtea a statuat că în condiţiile în care hotărârile luate în adunarea creditorilor privesc realizarea intereselor legitime ale acestora, în mod colectiv, în vederea recuperării creanţelor lor, numai aceştia justifică un interes şi, implicit, calitate procesuală activă, în declanşarea controlului de legalitate a respectivelor hotărâri, efectuat de judecătorul-sindic. În aceste condiţii, dispoziţiile art. 14 alin. (7) din Legea nr. 85/2006 nu creează o poziţie privilegiată creditorilor în detrimentul administratorului special, reprezentant al debitorului, aşa cum consideră autorul excepţiei, ci reprezintă exclusiv o garanţie a asigurării echilibrului între persoane cu interese contrare, prin determinarea cadrului legal de exercitare a drepturilor lor legitime. Prin urmare, Curtea nu poate reţine critica de neconstituţionalitate referitoare la nesocotirea dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 21 alin. (3) din Constituţie (a se vedea, în acelaşi sens, Decizia nr. 525 din 9 aprilie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 27 iunie 2009, sau Decizia nr. 367 din 25 martie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 335 din 20 mai 2010).