Decizia CCR nr. 702/2015Paragraful 30

20. Şi cu privire la prevederile art. 21 alin. (6) şi art. 50 lit. b) din Legea nr. 165/2013, referitoare la modalitatea de evaluare a imobilului prin aplicarea grilei notariale şi exprimarea acesteia în puncte, precum şi la abrogarea oricăror dispoziţii privind evaluarea imobilelor potrivit standardelor internaţionale de evaluare, Curtea Constituţională s-a mai pronunţat, prin raportare la aceleaşi dispoziţii constituţionale invocate şi în prezenta cauză şi prin prisma unor motivări similare ale excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, prin mai multe decizii, dintre care pot fi amintite Decizia nr. 180 din 1 aprilie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 460 din 24 iunie 2014, sau Decizia nr. 715 din 19 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 116 din 13 februarie 2015, Curtea a respins ca neîntemeiate criticile de neconstituţionalitate raportate la prevederile art. 15 alin. (2) , art. 16 şi art. 44 alin. (1) şi (2) din Legea fundamentală, statuând că este firesc ca modalitatea de calcul al despăgubirilor să se supună regulilor în vigoare la data acordării lor prin decizie a autorităţii abilitate, potrivit principiului tempus regit actum. Sub acest aspect, instanţa constituţională a mai observat că, dacă, prin jocul unor prevederi legale, anumite persoane pot ajunge în situaţii apreciate subiectiv, prin prisma propriilor lor interese, ca defavorabile, acest fapt nu reprezintă o discriminare care să afecteze constituţionalitatea textelor respective. Totodată, Curtea a arătat în jurisprudenţa sa că respectarea principiului egalităţii în drepturi presupune luarea în considerare a tratamentului pe care legea îl prevede faţă de cei cărora li se aplică, în decursul perioadei în care reglementările sale sunt în vigoare, iar nu în raport cu efectele produse prin reglementările legale anterioare (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 20 din 2 februarie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 72 din 18 februarie 2000, sau Decizia nr. 1.541 din 25 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 30 din 13 ianuarie 2011).