Decizia CCR nr. 703/2015Paragraful 26

19. În privinţa criticilor de neconstituţionalitate extrinsecă, având în vedere jurisprudenţa sa referitoare la limitele prevăzute de art. 115 alin. (4) din Constituţie (spre exemplu, Decizia nr. 255 din 11 mai 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 511 din 16 iunie 2005), Curtea a analizat motivele invocate de Guvern pentru a stabili dacă măsura criticată se circumscrie unei situaţii extraordinare. Astfel, Curtea a reţinut că, potrivit preambulului ordonanţei de urgenţă şi Notei de fundamentare a acesteia, Guvernul a emis ordonanţa de urgenţă criticată în scopul suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri la nivelul comisiilor judeţene şi la Autoritatea Naţională pentru Restituirea Proprietăţilor, precum şi a plăţii despăgubirilor în cazul dosarelor deja soluţionate, până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ, prin care să se reglementeze măsuri clare şi precise pentru instituirea unui regim echitabil de soluţionare a cererilor formulate în temeiul Legii nr. 9/1998 şi Legii nr. 290/2003. S-a avut în vedere, totodată, şi faptul că prin Decizia nr. 528 din 12 decembrie 2013 a fost constatată neconstituţionalitatea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 10/2013, Curtea Constituţională apreciind, în esenţă, că eşalonarea plăţii despăgubirilor cuvenite în temeiul Legii nr. 9/1998 şi al Legii nr. 290/2003, pe o perioadă de 10 ani, nu satisface exigenţele unui termen rezonabil, care să asigure deplina valorificare a dreptului de creanţă, constituind, din acest punct de vedere, o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului. Ca atare, s-a apreciat că, de vreme ce dispoziţiile legale prin care a fost reglementat modul de plată a despăgubirilor acordate potrivit celor două legi reparatorii au fost constatate ca fiind neconstituţionale, necesitatea suspendării activităţilor de emitere de noi hotărâri şi a plăţii despăgubirilor apare ca fiind justificată până la aprobarea prin lege a noului cadru normativ.