Decizia CCR nr. 697/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate instanţa de judecată susţine, în esenţă, că textul de lege criticat încalcă dreptul de proprietate privată în măsura în care este interpretat în sensul că impune dobânditorului adjudecatar, în cadrul procedurii de executare silită, obligaţia de a face dovada efectuării plăţii impozitului datorat pe tranzacţie de către înstrăinătorul forţat, respectiv de debitorul executat silit. De asemenea, susţine că textul legal criticat contravine şi dispoziţiilor art. 56 din Constituţie care instituie obligaţia cetăţenilor de a contribui, prin impozite şi taxe, la cheltuielile publice, deoarece impune obligaţia de facto a unei persoane de a achita sarcinile fiscale pe care tot legea le instituie în sarcina unei alte persoane, în calitate de contribuabil, în situaţia în care obligaţia de plată este personală şi revine celui în sarcina căruia a fost instituită. În aceste condiţii, refuzul înscrierii în cartea funciară reprezintă o ingerinţă a autorităţilor statului în dreptul de proprietate al dobânditorului, în special cu referire la atributul dispoziţiei, care este suspendat în lipsa înscrierii dreptului de proprietate în cartea funciară. Arată că, dacă din textele de lege care reglementează principiile plăţii creanţelor fiscale reiese, în esenţă, că obligat este doar contribuabilul, textul art. 77^1 alin. (6) teza finală din Codul fiscal lasă loc interpretărilor, din moment ce nu individualizează cu claritate persoana căreia îi revine sarcina plăţii, ci precizează, în termeni generali, că cererea de înscriere în cartea funciară va fi respinsă dacă nu se face dovada plăţii impozitului. Interpretarea dată textului de lege criticat de către autorităţile administraţiei publice locale, precum şi de registratorii de carte funciară poate conduce la situaţia ca, în fapt, obligaţia de plată a acestui tip de sarcină fiscală să fie pusă în sarcina unei alte persoane decât cea căreia îi revine obligaţia de plată, potrivit legii.