Decizia CCR nr. 697/2015Paragraful 20

15. Prin această decizie, Curtea a efectuat testul de proporţionalitate dezvoltat în jurisprudenţa sa şi a constatat, la paragraful 37, că măsura legislativă criticată, astfel cum a fost reglementată, nu apare ca păstrând un just echilibru cu scopul legitim urmărit din perspectiva relaţiei existente între interesul general invocat şi cel individual. Curtea a mai reţinut că prin condiţionarea înscrierii în cartea funciară a dreptului de proprietate dobândit prin actul de adjudecare de îndeplinirea de către o altă persoană a obligaţiei de plată a impozitului datorat, legiuitorul a încălcat această condiţie de rezonabilitate şi a afectat în mod direct dreptul de proprietate al adjudecatarului (paragraful 40). De asemenea, a reţinut că statul are nu doar obligaţia negativă de a nu adopta măsuri care să afecteze proprietatea, ci şi obligaţia pozitivă de a asigura, cu alte cuvinte, de a garanta dreptul de proprietate privată. Prin urmare, textul constituţional al art. 44 determină, pe lângă obligaţia negativă a legiuitorului de a nu interveni printr-o dispoziţie legislativă de stabilire a unei condiţii excesive, în sensul de a împiedica titularul dreptului de proprietate de a se bucura de plenitudinea dreptului său, şi o obligaţie pozitivă a acestuia de a asigura valorificarea acestui drept şi de a proteja titularul dreptului de proprietate. Curtea a constatat că, din contră, legiuitorul nu şi-a îndeplinit obligaţia negativă de a nu interveni în dreptul de proprietate privată. În consecinţă, Curtea a reţinut că prin nerespectarea principiului proporţionalităţii s-a afectat însăşi substanţa dreptului de proprietate, măsura neputând fi calificată ca una de stabilire a conţinutului şi limitelor dreptului de proprietate, în sensul art. 44 alin. (1) din Constituţie.