Decizia CCR nr. 662/2014Paragraful 43

38. În prezenta cauză, în urma parcurgerii procedurii executării silite, adjudecatarul, deşi este proprietar al bunului în baza actului de adjudecare, nu dispune de toate elementele dreptului său de proprietate reţinute la paragraful 29, ceea ce echivalează cu faptul că statul nu îi recunoaşte pe deplin dreptul, din cauza imposibilităţii înscrierii acestuia în cartea funciară. Astfel cum s-a arătat şi la paragraful 33 din prezenta decizie, prin norma legală criticată legiuitorul a urmărit protejarea titularului dreptului de creanţă, respectiv statul, de o eventuală neîndeplinire a obligaţiei fiscale de către contribuabil, aşadar de o altă persoană faţă de proprietar, or, în aceste condiţii, textul criticat conferă, mai degrabă, un drept iluzoriu adjudecatarului. În acest sens, Curtea a statuat în jurisprudenţa sa, spre exemplu prin Decizia nr. 665 din 12 iunie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 555 din 23 iulie 2008, sau Decizia nr. 462 din 17 septembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 775 din 24 octombrie 2014, că drepturile constituţionale trebuie să fie reale şi efective, iar nu teoretice şi iluzorii. De asemenea, şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului s-a reţinut, spre exemplu, prin Hotărârea din 12 iulie 2001, pronunţată în Cauza Prinţul Hans-Adam II de Liechtenstein împotriva Germaniei, paragraful 45, că statele membre semnatare ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi-au asumat obligaţii de natură să asigure ca drepturile garantate de Convenţie să fie concrete şi efective, nu teoretice şi iluzorii, măsurile legislative adoptate urmărind apărarea eficientă a drepturilor.