Decizia CCR nr. 708/2015Paragraful 22

17. Aşa cum a reţinut Curtea în jurisprudenţa sa, principiul autonomiei locale consacrat la nivel constituţional prin art. 120 alin. (1) nu justifică existenţa unei autonomii de decizie în afara cadrului legal de funcţionare a consiliilor locale, a cărui respectare este obligatorie (în acest sens, a se vedea Decizia nr. 1.567 din 19 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 21 din 22 ianuarie 2010). Totodată, prin Decizia nr. 1.347 din 13 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 893 din 16 decembrie 2011, Curtea a reţinut că dizolvarea de drept a consiliului local, atunci când nu se întruneşte timp de două luni consecutiv, constituie o sancţiune pentru inactivitatea acestuia, instituită în scopul de a evita paralizarea activităţii autorităţilor administraţiei publice prin care se realizează autonomia locală şi se rezolvă treburile publice în comune şi oraşe. Or, din această perspectivă, prevederile de lege criticate nu numai că nu încalcă dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei, ci, dimpotrivă, oferă mijloacele concrete prin care acestea capătă eficienţă. Cazul de dizolvare de drept a consiliului local cuprins în dispoziţia legală criticată a impus instituirea unei sancţiuni pentru neîndeplinirea rolului constituţional al acestei autorităţi administrative autonome, stabilit prin art. 121 alin. (2) din Legea fundamentală (a se vedea, în acest sens, Decizia nr. 1.347 din 13 octombrie 2011, precitată).