Decizia CCR nr. 690/2015Paragraful 19

15. Curtea reţine, totodată, că, anterior, art. 346 alin. (4) din Codul de procedură penală din 1968, prevedea, în mod similar, că "instanţa penală nu soluţionează acţiunea civilă când pronunţă achitarea pentru cazul prevăzut în art. 10 alin. (1) lit. b) [fapta nu e prevăzută de legea penală] ori când pronunţă încetarea procesului penal pentru vreunul dintre cazurile prevăzute în art. 10 alin. (1) lit. f) şi j) , precum şi în caz de retragere a plângerii prealabile". Aşa încât, neexistând posibilitatea exercitării acţiunii penale datorită intervenţiei vreunui impediment din cele prevăzute la art. 10 lit. b) , f) şi j) din Codul de procedură penală din 1968, acţiunea civilă nu poate fi rezolvată, lipsind cadrul legal în acest sens. De asemenea, în cazul în care nu există o faptă prevăzută de legea penală, instanţa penală fiind incompetentă de a judeca conflictul de drept adus în faţa sa, legea a considerat că acţiunea civilă nu poate fi adusă la instanţa penală şi deci această instanţă nu poate soluţiona această acţiune. În felul acesta s-a evitat stânjenirea activităţii instanţelor penale de sarcina de a soluţiona acţiunea civilă introdusă la aceste instanţe şi s-a asigurat soluţionarea la timp şi în mod corect a cauzelor penale aflate pe rolul lor.