Decizia CCR nr. 662/2015Paragraful 16

11. Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie, potrivit încheierii de sesizare, prevederile art. 4 teza întâi şi a doua, raportate la cele ale art. 1 alin. (2) , art. 16, art. 21, art. 27, art. 31, art. 34 alin. (1) şi (2) şi ale art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 278 din 17 mai 2013, cu modificările şi completările ulterioare. Curtea observă că, deşi autoarea excepţiei menţionează art. 4 teza întâi şi a doua, faţă de data formulării acţiunii introductive de instanţă, ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, în realitate nu este incidentă decât teza întâi a art. 4. Aceasta deoarece, la momentul intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, dosarul de despăgubire se afla (din anul 2011) înregistrat la Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor spre competentă soluţionare, iar acţiunea judecătorească prin care autoarea excepţiei a solicitat obligarea pârâtei la soluţionarea dosarului său a fost introdusă la o dată ulterioară intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013. Prin urmare, este exclusă incidenţa în cauză a dispoziţiilor art. 4 teza a doua din această lege. Ca atare, Curtea constată că obiectul excepţiei îl constituie dispoziţiile art. 4 teza întâi, art. 1 alin. (2) , art. 16, art. 21, art. 27, art. 31 alin. (1) şi (2) , art. 34 alin. (1) şi (2) şi art. 41 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 165/2013, care au următorul cuprins: