Decizia CCR nr. 636/2015Paragraful 30

16. În fine, referitor la presupusa încălcare a dreptului la apărare şi la un proces echitabil prin intervenirea decăderii din dreptul de a formula cereri şi excepţii privind legalitatea administrării probelor şi a efectuării actelor de către organele de urmărire penală, în măsura în care aceste cereri şi excepţii nu au fost invocate în procedura camerei preliminare, nici această critică nu poate fi reţinută, întrucât stabilirea regimului juridic al sancţiunii decăderii reprezintă opţiunea legiuitorului. În acest sens, prin Decizia nr. 472 din 16 iunie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 604 din 10 august 2015, Curtea a reţinut - cu privire la momentul până la care judecătorul de cameră preliminară poate invoca nulităţile absolute reglementate de art. 281 alin. (1) lit. e) şi f) din Codul de procedură penală - că este opţiunea legiuitorului naţional, în cadrul măsurilor de politică penală, să stabilească regimul juridic al nulităţii absolute, fără ca prin aceasta să se încalce dispoziţiile Constituţiei (paragraful 28). Cele statuate de Curte prin decizia mai sus menţionată sunt aplicabile mutatis mutandis şi în cauza de faţă.