Decizia CCR nr. 635/2015Paragraful 10

7. Prin urmare, consideră că determinantă şi suficientă pentru acordarea beneficiului reducerii limitelor pedepsei este conduita inculpatului care se întemeiază atât în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzută de art. 479 din Codul de procedură penală, cât şi în procedura recunoaşterii învinuirii, reglementată de art. 374 alin. (4) şi art. 375 din acelaşi cod, pe recunoaşterea faptei. Aşadar, apreciază că diferenţa operată de norma supusă controlului de constituţionalitate între cele două categorii de inculpaţi, după cum aceştia au apelat la procedura recunoaşterii vinovăţiei prevăzute de art. 479 din Codul de procedură penală ori au apelat la procedura recunoaşterii învinuirii conform art. 374 alin. (4) şi art. 375 din acelaşi cod, nu se bazează pe un criteriu raţional şi nu justifică un tratament juridic diferenţiat. De asemenea, instanţa de apel reţine că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, sintagma "fără privilegii şi fără discriminări" din cuprinsul art. 16 alin. (1) din Constituţie priveşte, în cauza de faţă, teza referitoare la interzicerea discriminării. Or, câtă vreme principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite, atunci nu există niciun motiv rezonabil pentru care procurorul în procedura acordului de recunoaştere a vinovăţiei să nu poată aplica dispoziţiile art. 396 alin. (10) din Codul de procedură penală.