Decizia CCR nr. 634/2015Paragraful 9

6. Cât priveşte încălcarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 124 alin. (2) , autorul arată că justiţia este unică, imparţială şi egală pentru toţi, ceea ce implică existenţa unui singur fel de instanţe de judecată, reglementate de Constituţie, la care cetăţenii să aibă acces pentru apărarea drepturilor şi intereselor lor legitime. Orice normă legală care creează o altă instanţă, în afara celor reglementate de titlul III, capitolul VI, secţiunea I din Constituţie, a cărei activitate jurisdicţională se situează la acelaşi nivel sau pe un alt nivel paralel cu acestea, apare ca fiind neconstituţională. Egalitatea justiţiei presupune, printre altele, egalitatea drepturilor în faţa instanţei şi a accesului la procedurile jurisdicţionale. Or, prin chiar jurisprudenţa Curţii Constituţionale, respectiv Decizia nr. 391 din 17 aprilie 2007, s-a consfinţit diferenţa de tratament între persoanele ale căror drepturi sunt analizate de instanţele judecătoreşti care fac parte din autoritatea judecătorească şi persoanele ale căror litigii sunt "judecate" de plenul Consiliului Superior al Magistraturii, soluţia de respingere ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate, întrucât Curtea Constituţională nu a fost legal sesizată, aşa cum prevăd dispoziţiile constituţionale ale art. 146 lit. d) şi dispoziţiile art. 29 din Legea nr. 47/1992, de o instanţă judecătorească, fiind argumentul cel mai bun în acest sens. Arată că, şi în prezenta speţă, plenul Consiliului Superior al Magistraturii a hotărât respingerea, ca inadmisibilă, a excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 40 alin. (4) din Legea nr. 303/2004, invocată de autor.