Decizia CCR nr. 632/2015Paragraful 8

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul arată că, potrivit dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 187/2012, măsura suspendării condiţionate a executării pedepsei, aplicată în baza Codului penal din 1969, se menţine şi după intrarea în vigoare a noului Cod penal, iar regimul suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute la alin. (1) , inclusiv sub aspectul revocării sau anulării acesteia, este cel prevăzut de Codul penal din 1969. Arată că o dispoziţie similară celor menţionate anterior, în ceea ce priveşte suspendarea sub supraveghere, se regăseşte în art. 16 alin. (1) din aceeaşi lege, dar pentru această instituţie legiuitorul nu a preluat şi cele prevăzute în alin. (2) al art. 15, astfel încât la stabilirea pedepsei după revocare se face fie cumulul aritmetic în cazul recidivei prevăzute de noul cod, fie se aplică dispoziţiile privind pluralitatea intermediară în condiţiile art. 96 alin. (5) din cod. Arată că, în cazul revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei sale, deşi pedeapsa anterioară este de 5 luni închisoare şi nu constituie primul termen al recidivei, în cauză instanţa a făcut cumulul aritmetic, existând astfel o discriminare între cei care au beneficiat, în condiţiile Codului penal din 1969, de prevederile art. 81 şi cei care au beneficiat de dispoziţiile art. 86^1 din acelaşi cod, deşi această din urmă modalitate de suspendare s-a aplicat pentru infracţiuni cu un grad sporit de pericol social.