Decizia CCR nr. 603/2015Paragraful 7

4. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul reprezentantului Ministerului Public, care pune concluzii de respingere a excepţiei de neconstituţionalitate ca neîntemeiată. Se arată că, din punctul de vedere al criticii referitoare la lipsa precizării prin textul criticat a caracterului injust al folosului patrimonial procurat prin săvârşirea infracţiunii, excepţia de neconstituţionalitate apare ca fiind inadmisibilă, întrucât se solicită, în acest fel, completarea dispoziţiilor art. 301 din Codul penal. Însă, indiferent de caracterul just sau injust al acestui folos, fapta incriminată prin dispoziţia legală analizată încalcă cerinţele de moralitate şi corectitudine a exercitării funcţiei publice. Se subliniază că textul criticat nu prevede decât ca funcţionarul să îşi desfăşoare activitatea cu un înalt grad de probitate morală şi să nu se implice în luarea unor decizii care să opună interesele sale private, sau ale persoanelor cu care se află în anumite raporturi specifice, intereselor autorităţii sau instituţiei publice pe care o reprezintă. Se face trimitere, în acest sens, la Decizia Curţii Constituţionale nr. 2 din 15 ianuarie 2014. Se mai arată că textul criticat nu restrânge dreptul persoanelor care provin din mediul de afaceri de a candida pentru funcţii publice şi că, într-adevăr, există o diferenţă între persoanele care, înainte de a fi numite într-o funcţie publică, şi-au desfăşurat activitatea în mediul public şi cele care au desfăşurat activităţi în mediul privat, însă această diferenţă este justificată de situaţia juridică diferită în care se află aceste două categorii de persoane. Referitor la susţinerea autorului excepţiei potrivit căreia simpla exercitare a unei funcţii de către o persoană care în trecut şi-a desfăşurat activitatea în mediul privat o situează pe aceasta în sfera ilicitului penal, se apreciază că şi aceasta este neîntemeiată, cel puţin pentru motive factuale. Se susţine că există persoane din categoria invocată de autorul excepţiei, care deţin funcţii publice şi respectă cerinţele şi interdicţiile legale referitoare la exercitarea respectivelor funcţii, neintrând sub incidenţa dispoziţiilor art. 301 din Codul penal. Mai mult, se arată că funcţionarii publici la care face trimitere autorul excepţiei nu sunt singura categorie profesională supusă unor interdicţii legale. Cu titlu de exemplu, pot cădea sub incidenţa normei criticate şi magistraţii sau profesorii. Se precizează că dispoziţiile art. 301 din Codul penal reprezintă o reglementare care se pliază pe specificităţile culturii corupţiei în societatea românească.