Decizia CCR nr. 597/2015Paragraful 22

18. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii săi sintetizează evoluţia cronologică a dispoziţiilor legale care prezintă relevanţă în cauza de faţă, respectiv Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, declarate neconstituţionale prin decizii succesive ale Curţii Constituţionale. De asemenea, face referire la Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 3 din 4 aprilie 2011, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, în care s-a reţinut faptul că, urmare a deciziilor Curţii Constituţionale prin care au fost declarate neconstituţionale Ordonanţele de urgenţă ale Guvernului nr. 136/2008, nr. 151/2008 şi nr. 1/2009, dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, constituie temei legal pentru diferenţa dintre drepturile salariale cuvenite funcţiilor didactice potrivit acestui act normativ şi drepturile salariale efectiv încasate cu începere de la 1 octombrie 2008 şi până la data de 31 decembrie 2009. În continuare, susţin că, începând cu data de 1 ianuarie 2010, în învăţământul de stat din România s-au aplicat, în paralel, două sisteme de salarizare, respectiv salarizarea conform coeficienţilor de ierarhizare şi valorilor rezultate din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, impusă de art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, şi salarizarea (în judeţele Botoşani, Suceava, Buzău, Galaţi - comuna Lieşti) conform coeficienţilor de salarizare şi valorilor rezultate din Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008. În acest context arată că începând cu data de 3 iulie 2010 a intrat în vigoare Legea nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, prin care s-a prevăzut, potrivit art. 16, pentru perioada iulie-decembrie 2010, diminuarea veniturilor brute pentru întreg personalul plătit din fonduri publice, dar fără modificarea coeficienţilor de calculare a salariilor de bază stabiliţi prin Legea nr. 221/2008 şi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009. De asemenea, arată că, începând cu data de 1 ianuarie 2011, au intrat în vigoare prevederile Legii nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, care a majorat salariile diminuate în temeiul Legii nr. 118/2010, cu 15%, de asemenea fără a se aduce modificări coeficienţilor de calculare a salariilor de bază, prevăzând în art. 1 că salarizarea în anul 2011 porneşte de la salariile de referinţă stabilite în luna octombrie 2010. Totodată, arată că în data de 13 mai 2011 a intrat în vigoare Legea nr. 63/2011 care a uniformizat salarizarea din învăţământ şi a eliminat coeficienţii de ierarhizare şi de multiplicare din grilele de salarizare, înlocuindu-i cu valori care rezultă din înmulţirea celor doi coeficienţi. În acest context, susţine că Guvernul, prin Legea nr. 63/2011, a uniformizat salariile personalului didactic din învăţământ, iar pentru a stabili valorile salariale a luat în calcul coeficienţii de multiplicare şi de ierarhizare din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, reducând astfel cu 25% valorile salariale în raport cu Ordonanţa Guvernului nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată şi modificată prin Legea nr. 221/2008, fără ca în expunerea de motive a actului normativ menţionat să fie prezentate argumente faţă de restrângerea drepturilor în raport cu dispoziţiile art. 53 din Constituţie. Invocă atât Decizia Curţii Constituţionale nr. 877 din 28 iunie 2011 prin care au fost supuse controlului de constituţionalitate dispoziţiile art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010, cât şi Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 11 din 8 octombrie 2012, pronunţată într-un recurs în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 5 alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 1/2010 şi ale art. 30 din Legea-cadru nr. 330/2009, şi arată că dreptul personalului didactic şi didactic auxiliar din învăţământ la salarizarea conform Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008, s-a perpetuat şi după data de 1 ianuarie 2010. În concluzie, susţine că prevederile art. 1 alin. (1) , (2) şi (6) , art. 2 alin. (1) şi (2) şi art. 6 din Legea nr. 63/2011, precum şi anexele nr. 2 şi nr. 3b la lege contravin dispoziţiilor constituţionale cuprinse în art. 1 alin. (5) , întrucât "perpetuează prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 41/2009, neconstituţională, chiar dacă introduc în locul coeficienţilor de multiplicare şi de ierarhizare rezultatul înmulţirii acestora". În opinia autorilor excepţiei soluţia constituţională era aceea a uniformizării salariilor din învăţământ prin raportare la valorile rezultate din prevederile Ordonanţei Guvernului nr. 15/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 221/2008.