Decizia CCR nr. 590/2015Paragraful 21

16. Curtea reţine astfel că, potrivit ambelor texte, obligativitatea asigurării asistenţei juridice în cazul săvârşirii unor infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de 5 ani sau mai mare [în ipoteza art. 171 alin. 3 din Codul de procedură penală din 1968] şi, respectiv, mai mare de 5 ani [în ipoteza art. 90 din Codul de procedură penală în vigoare], este prevăzută doar în cursul judecăţii, nu şi în cursul urmăririi penale, etapă procesuală în care se afla autoarea excepţiei la momentul la care aceasta susţine că organele de urmărire penală ar fi fost obligate să îi numească un apărător din oficiu. Prin urmare, la momentul procesual anterior arătat nu exista în sarcina organelor de urmărire penală obligaţia numirii unui avocat din oficiu în dosarul supus soluţionării, autoarea excepţiei având însă dreptul de a fi asistată de un apărător ales, conform art. 171 alin. 1 din Codul de procedură penală din 1968.