Decizia CCR nr. 584/2015Paragraful 23

14. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea reţine că, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, concediile medicale şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, la care au dreptul asiguraţii, în condiţiile acestei ordonanţe de urgenţă a Guvernului, sunt, printre altele, concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. Totodată, potrivit art. 3, dreptul la concediile şi indemnizaţiile prevăzute la art. 2 alin. (1) este condiţionat de plata contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii, denumită contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii. Potrivit art. 4 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, "Cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) , este prevăzută la art. 296^18 alin. (3) lit. c) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, cu modificările şi completările ulterioare. Pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) , cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii, destinată exclusiv finanţării cheltuielilor cu plata drepturilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă, este de 0,85% şi se aplică asupra veniturilor supuse impozitului pe venit, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. a) , c) şi d) , asupra veniturilor cuprinse în contractul de asigurări sociale încheiat de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. e) sau asupra veniturilor declarate la casele de asigurări de sănătate de persoanele prevăzute la art. 1 alin. (2) lit. f) şi se achită la bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate." Aşadar, în condiţiile plăţii contribuţiei de asigurări sociale de sănătate destinate suportării acestor indemnizaţii, asiguraţii au dreptul la concedii medicale şi indemnizaţii pentru maternitate. Acordarea indemnizaţiei de maternitate este condiţionată de concediul medical, iar, cu privire la asiguraţii care pot beneficia de aceste drepturi, art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 stabileşte două mari categorii: persoanele care desfăşoară activităţi pe bază de contract individual de muncă sau în baza raportului de serviciu, precum şi orice alte activităţi dependente, persoanele care desfăşoară activităţi în funcţii elective sau sunt numite în cadrul autorităţii executive, legislative ori judecătoreşti, pe durata mandatului, precum şi membrii cooperatori dintr-o organizaţie a cooperaţiei meşteşugăreşti şi persoanele care beneficiază de drepturi băneşti lunare ce se suportă din bugetul asigurărilor pentru şomaj [alin. (1) ]; persoanele care nu se află în una din situaţiile de la alin. (1) , dar care sunt: asociaţi, comanditari sau acţionari, membri ai asociaţiei familiale, persoane autorizate să desfăşoare activităţi independente, persoane care încheie un contract de asigurări sociale pentru concedii şi indemnizaţii pentru maternitate şi concedii şi indemnizaţii pentru îngrijirea copilului bolnav, în condiţiile în care au început stagiul de cotizare până la data de 1 ianuarie 2006 [alin. (2) ]. Astfel, Curtea reţine că textul de lege criticat reglementează posibilitatea de a beneficia de indemnizaţia de maternitate şi pentru persoanele care nu sunt salariate [sau nu se încadrează în niciuna din ipotezele prevăzute la alin. (1) ], dar care desfăşoară activităţi independente.