Decizia CCR nr. 371/2016Paragraful 32

25. Faţă de această critică, Curtea reţine că, deşi calitatea de asigurat pentru concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 o au persoanele prevăzute la art. 1 din acest act normativ, potrivit art. 5 din ordonanţă, pentru persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) lit. A şi B, cota de contribuţie pentru concedii şi indemnizaţii se datorează şi să plăteşte de către angajator. Astfel, angajatorul apare ca o verigă intermediară între asigurat şi casele de asigurări sociale de sănătate, sumele din care se plătesc contribuţiile de asigurări sociale de sănătate fiind oprite şi plătite către Fondul naţional unic de asigurări sociale de sănătate din fondul de salarii. În cazul în care asiguratul se află în situaţia de a solicita şi de a i se acorda drepturile băneşti reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, acestea sunt plătite de angajator, prin reţinerea acestora din contribuţiile pentru concedii şi indemnizaţii datorate pentru luna respectivă [art. 38 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005]. Singura situaţie în care angajatorul ar putea apela la alte fonduri decât cele destinate salariilor pentru plata indemnizaţiilor prevăzute de actul normativ care face obiectul analizei de constituţionalitate este aceea când sumele reprezentând indemnizaţii depăşesc suma contribuţiilor datorate într-o lună. Aceste sume se recuperează însă din bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate, într-un termen de 60 de zile de la depunerea cererii de restituire la casa de asigurări de sănătate [art. 77 alin. (5) din Normele de aplicare a prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 privind concediile şi indemnizaţiile de asigurări sociale de sănătate, aprobate prin Ordinul ministrului sănătăţii şi al preşedintelui Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate nr. 60/32/2006, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 147 din 16 februarie 2006].