Decizia CCR nr. 371/2016Paragraful 10

6. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 40 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005, autorul excepţiei arată că acestea nu sunt previzibile, întrucât nu rezultă cu certitudine dacă stabilesc termenul în care trebuie solicitate indemnizaţiile de cei îndreptăţiţi sau se referă şi la termenul în care angajatorul poate cere restituirea diferenţei dintre suma reprezentând indemnizaţiile plătite şi suma reprezentând contribuţiile datorate de angajator la Fondul Naţional Unic de Asigurări Sociale de Sănătate. Caracterul confuz este determinat de faptul evident că angajatorul nu solicită "indemnizaţii", aşa cum prevede textul de lege criticat, întrucât dreptul de a primi indemnizaţia aparţine salariatului. În plus, nicăieri în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 158/2005 nu se prevede dacă termenul de 90 de zile este de decădere, de prescripţie sau de recomandare, nu se prevede o sancţiune pentru nerespectarea sa şi nici nu este precizată data de la care plătitorii de indemnizaţii pot cere restituirea.