Decizia CCR nr. 556/2015Paragraful 15

11. Mai susţine că, în speţă, diferenţa de salarizare care rezultă din aplicarea prevederilor criticate este nejustificată obiectiv şi rezonabil, criteriul temporal nefiind identificat ca sursă constituţională pentru acordarea unor salarii/remuneraţii diferite. Elementele care determină în mod necesar valoarea salariului/remuneraţiei sunt: felul muncii, cerinţele de calificare profesională şi condiţiile de muncă. Astfel, numai aceste elemente au caracter obiectiv şi pot conduce la salarizare diferită. Or, prin norma criticată, s-a instituit un criteriu care nu poate justifica obiectiv şi rezonabil diferenţa de salarizare între judecători, procurori sau orice altă categorie de personal din sistemul public, atunci când îndeplinesc aceeaşi funcţie, la acelaşi nivel al instanţei şi au aceeaşi calificare profesională. Principiul egalităţii, astfel cum s-a arătat şi în jurisprudenţa Curţii Constituţionale, nu are semnificaţia omogenităţii, însă, în cazul de faţă, tratamentul juridic diferenţiat înfrânge principiul consacrat de art. 16 din Constituţie şi de art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, norme care interzic discriminarea pentru criteriile enunţate în cuprinsul lor, dar precum şi pentru orice alte situaţii. Precizează că jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului este obligatorie în baza art. 11 din Constituţie şi că lista drepturilor ocrotite de art. 14 din Convenţie are caracter indicativ, iar nu limitativ, caracter ilustrat de adverbul "în special". De asemenea, instanţa de judecată arată că, în cazul analizat, nu este aplicabil principiul "a distinge nu înseamnă a discrimina", deoarece situaţia prezentată nu are particularităţi ce ar necesita o tratare diferenţiată. Inegalitatea de drept este permisă în cadrul unor politici cu caracter social, numai pentru a asana o situaţie de fapt. Or, în cazul salarizării pe baza normelor criticate nu există o inegalitate de fapt care să justifice o măsură legislativă de asanare, pentru că în discuţie sunt aceleaşi elemente, mai precis durata de timp care dă dreptul la acordarea unei gradaţii, iar valoarea este diferită în raport cu data la care se împlineşte termenul pentru promovare într-o gradaţie superioară. Astfel, prin această modalitate de reglementare s-a ajuns la situaţia ca o persoană care are aceeaşi funcţie, prestează aceeaşi activitate şi are aceeaşi vechime în muncă sau în funcţie să primească un salariu cu 2,5% mai puţin. În aceste circumstanţe, legiuitorul naţional a adoptat un text normativ care a creat discriminare între salariaţii aparţinând aceleiaşi categorii profesionale, care îndeplinesc aceeaşi funcţie, au acelaşi nivel de studii, aceeaşi calificare profesională şi au aceeaşi vechime în muncă sau profesie.