Decizia CCR nr. 547/2015Paragraful 33

23. Având în vedere cele expuse în prealabil, precum şi dispoziţiile Hotărârii Senatului nr. 48/2015, Curtea constată că acestea nu cuprind nicio referire expresă sau implicită cu privire la cercetarea/anchetarea activităţii autorităţii judecătoreşti. Evaluarea independenţei şi imparţialităţii sistemului judiciar se realizează exclusiv pe baza unor dezbateri publice şi a unor consultări cu societatea civilă, mediul academic şi reprezentanţii instituţiilor [art. 3 lit. a) din hotărâre] şi în urma unei documentări extensive, prin colaborarea cu autorităţile publice competente, dar şi prin culegerea de date din surse publice, cu privire la tematica aflată sub evaluare [art. 3 lit. b) din hotărâre]. Stabilirea unor indicatori şi a unor modele proprii de analiză este inerentă efectuării studiului pe care comisia trebuie să îl realizeze, în funcţie de obiectivele pe care Plenul Senatului le-a stabilit în sarcina acesteia şi anume aprecierea calităţii practicilor, a instituţiilor democratice din România şi a modalităţii lor de funcţionare în cadrul democraţiei constituţionale. Modelele şi indicatorii utilizaţi de comisie în realizarea studiului vor fundamenta concluziile pe care comisia urmează să le adopte în raportul final şi se circumscriu finalităţii stabilite prin hotărârea Senatului, respectiv evaluarea stării democraţiei şi a statului de drept în România. Sub aceste aspecte, raportul final întocmit de comisie şi prezentat plenului Senatului are ca scop evaluarea cadrului legal în care instituţiile statului funcţionează, fiind însoţit de recomandări de lege ferenda, pe care membrii Senatului şi le pot însuşi în vederea promovării unor iniţiative legislative menite să îmbunătăţească modul în care puterile în stat funcţionează, cu respectarea principiului constituţional al separaţiei, echilibrului şi controlului reciproc. Aceasta este maniera în care se dă substanţă funcţiei controlului parlamentar, garanţie esenţială a principiului fundamental enunţat la art. 61 alin. (1) teza întâi din Constituţie, în conformitate cu care Parlamentul este organul reprezentativ suprem al poporului român, precum şi funcţiei de legiferare, consacrată de dispoziţiile art. 61 alin. (1) teza a doua din Constituţie, potrivit cărora Parlamentul este unica autoritate legiuitoare a ţării.