Decizia CCR nr. 542/2015Paragraful 10

7. Guvernul consideră că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, deoarece în cadrul procedurii admiterii în principiu nu are loc o judecată asupra temeiniciei contestaţiei în anulare, care să presupună administrarea de probe. În această primă etapă a judecării contestaţiei în anulare, instanţa nu se pronunţă în ceea ce priveşte vinovăţia inculpatului, temeinicia materialului probator sau legalitatea hotărârii a cărei anulare se cere, toate aceste aspecte urmând a fi discutate într-o a doua etapă, cea a judecăţii de după admiterea în principiu, etapă în care procedura are loc cu citarea părţilor. Mai mult, art. 432 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede că judecarea contestaţiei în anulare nu poate avea loc decât în prezenţa inculpatului, când acesta se află în stare de deţinere. Or, potrivit art. 126 din Constituţie, justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege, iar competenţa acestora şi procedura de judecată sunt prevăzute numai prin lege. Astfel, dispoziţiile de lege criticate asigură toate garanţiile unui proces echitabil, fiind conforme cu prevederile art. 21 alin. (3) din Constituţie şi ale art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. De asemenea, nu poate fi primită nici critica referitoare la încălcarea principiului egalităţii în faţa legii, deoarece dispoziţiile art. 431 alin. (1) din Codul de procedură penală se aplică tuturor persoanelor aflate în ipoteza normei, fără privilegii şi fără discriminări.