DECIZIE 2425/2024Punctul I

I. Circumstanțele cauzei 1.1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12.12.2022 cu nr. 7.652/2/2022, reclamantul SID a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MAI: I. anularea Ordinului ministrului afacerilor interne nr. 1.122/2006 (OMAI nr. 1.122/2006)*) și a normelor metodologice aprobate prin acesta, iar în subsidiar anularea art. 5, art. 6, art. 7, art. 9 și art. 28 din normele metodologice aprobate prin OMAI nr. 1.122/2006; *) Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 1.122/2006 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. ... II. anularea art. 3 din Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 privind răspunderea materială a personalului pentru pagubele produse Ministerului Afacerilor Interne; în legătură cu acest capăt de cerere reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor, în sensul că acest articol este neconstituțional dacă prin salariați civili, definit de acesta, se înțelege și polițiștii (funcționari publici cu statut special). ... Prin aceeași cerere de chemare în judecată reclamantul a solicitat în contradictoriu cu DGPMB: III. anularea Dispoziției directorului general al DGPMB nr. 4.087/28.04.2022, prin care s-a constatat încetarea raporturilor de serviciu prin demisie [caz prevăzut de art. 69 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului] și obligarea pârâtei la emiterea unui noi dispoziții, prin care să se constate încetarea raporturilor de serviciu ca urmare a numirii într-o altă funcție publică [caz prevăzut de art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002]; în legătură cu acest capăt de cerere reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 69 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 360/2002, în sensul că acest caz de încetare a raporturilor de serviciu este neconstituțional dacă prin funcția publică definită de acesta nu se înțelege și funcția de auditor de justiție; ... IV. anularea Deciziei de imputare nr. 750.306/17.08.2022 și în consecință exonerarea de la plata sumei de 23.961,40 lei, iar în subsidiar anularea în parte a acesteia, cu consecința reducerii sumei imputate; ... V. suspendarea, în temeiul art. 15 raportat la art. 14 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a executării Deciziei de imputare nr. 750.306/17.08.2022, până la soluționarea definitivă a cauzei. ... Prin Încheierea din data de 12.12.2022, pronunțată în Dosarul nr. 7.652/2/2022, instanța a disjuns capetele I și II din cererea de chemare în judecată și a dispus formarea unui nou dosar având ca părți pe reclamantul SID și pârâtul MAI, înregistrat cu nr. 8.490/2/2022 (prezentul dosar). În Dosarul nr. 7.652/2/2022 instanța a dispus declinarea competenței de soluționare a capetelor III, IV și V din cererea de chemare în judecată în favoarea Tribunalului B - Secția de contencios administrativ și fiscal. ... 1.2. Hotărârea pronunțată în cauză Prin Sentința civilă nr. 565 din 27 martie 2023, Curtea de Apel B - Secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea de sesizare a Curții Constituționale formulată de reclamant și a sesizat Curtea Constituțională cu excepția de neconstituționalitate a art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 prin raportare la prevederile art. 73 alin. (3) lit. j) și art. 147 alin. (4) din Constituție. A admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul SID, în contradictoriu cu pârâtul MAI, și a anulat în parte OMAI nr. 1.122/2006, în ceea ce privește art. 5, art. 6, art. 7, art. 9 și art. 28. Totodată, a respins în rest cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. ... 1.3. Recursurile formulate în cauză Împotriva acestei sentințe au formulat recurs atât pârâtul MAI, cât și reclamantul SID, criticând-o ca nelegală prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă. 1. În motivarea recursului declarat, MAI arată că în ceea ce privește admiterea, în parte, de către instanța de judecată a pct. 1 din cererea de chemare în judecată a reclamantului, respectiv anularea art. 5-7, art. 9 și art. 28 din OMAI nr. 1.122/2006, instanța de fond și-a întemeiat greșit soluția de anulare a articolelor indicate pe Decizia Curții Constituționale nr. 649 din 15 decembrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 103 din 7 februarie 2023, prin care s-a constatat neconstituționalitatea art. 25, 27 - 43 și 47 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor. În opinia recurentului-pârât, decizia menționată nu are incidență în prezenta speță. Raționamentul instanței de fond este eronat, întrucât art. 25 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 reglementa, în fapt, o procedură administrativă ce avea drept scop recuperarea pagubelor produse de personalul MAI, în timp ce art. 5-7, art. 9 și 28 din OMAI nr. 1.122/2006 reglementează doar un mod de calcul al pagubelor produse de absolvenții instituțiilor militare de învățământ care nu își respectă angajamentele încheiate la începerea studiilor cu MAI, prin raportare la cheltuielile de întreținere efectuate de către aceste instituții pe timpul școlarizării acestor persoane. Prin Decizia nr. 649/2022, instanța de contencios constituțional a reținut că reglementarea competenței autorității pretins păgubite de a emite o decizie de imputare, precum și conferirea caracterului de titlu executoriu al acesteia sunt distonante în raport cu principiul statului de drept și al securității juridice, inducând arbitrarul, subiectivismul și un caracter aleatoriu în desfășurarea raporturilor de muncă, statuând, în esență, că răspunderea patrimonială pentru daune trebuie să se stabilească de către instanțele de judecată. Așadar, decizia în discuție vizează, de fapt, reglementările legislative privind modul de recuperare a pagubelor de la persoanele vinovate, și nu modul de stabilire/calcul a/al pagubelor, sens în care, contrar raționamentului expus de instanța de fond, nu se poate reține incidența acesteia în prezenta cauză. Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că, potrivit preambulului, OMAI nr. 1.122/2006 nu a fost emis doar în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 121/1998, ci în temeiul mai multor acte normative, respectiv Decretul nr. 473/1973, Hotărârea Guvernului nr. 137/1991 privind înființarea Academiei de Poliție a Ministerului de Interne, Hotărârea Guvernului nr. 190/1991 privind transformarea școlilor militare de ofițeri în institute militare de învățământ, Hotărârea Guvernului nr. 518/1995 privind unele drepturi și obligații ale personalului român trimis în străinătate pentru îndeplinirea unor misiuni cu caracter temporar, Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, Legea nr. 53/2003 - Codul muncii, Ordonanța Guvernului nr. 92/2004 cu privire la rectificarea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2004, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 63/2003 privind organizarea și funcționarea Ministerului Administrației și Internelor, acte normative care instituie, printre altele, și obligativitatea polițistului care a absolvit o unitate de învățământ și căruia i-au încetat raporturile de serviciu în primii 10 ani de activitate din motive imputabile să restituie cheltuielile efectuate cu pregătirea sa, potrivit angajamentului încheiat în acest sens. Așadar, obligația de a restitui cheltuielile aferente perioadei de formare, cum este și cazul intimatului-reclamant, nu se regăsește în ordinul anulat parțial de instanță, ci este stabilită în acte de nivel superior, printre ele aflându-se și Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului, cu modificările și completările ulterioare. Plecând de la obligația recuperării cheltuielilor prilejuite de formarea polițistului, în cazul nerespectării angajamentului asumat de acesta, instituită de acte cu putere de lege, unul dintre acestea fiind o lege organică, în speță Legea nr. 360/2002, cu modificările și completările ulterioare, prin ordinul contestat s-a stabilit doar un mod de calcul/de evaluare al/a sumelor necesar a fi recuperate, prin raportare la anumiți parametri. Curtea de Apel B reține că angajatorul trebuie să se adreseze instanței pentru recuperarea pagubei, cuantumul prejudiciului urmând a fi stabilit prin hotărâre judecătorească, însă acest raționament este eronat și ar presupune ca angajatorul să solicite instanței stabilirea pagubei pentru personalul aflat în această situație chiar și în cazul în care personalul școlarizat nu contestă modalitatea de stabilire a acestor cheltuieli. În raport cu aspectele învederate, rezultă că instanța de fond în mod greșit a apreciat că Decizia Curții Constituționale nr. 649/2022 este aplicabilă prezentei spețe, având consecințe asupra legalității OMAI nr. 1.122/2006, act care doar reglementează un mod de calcul al cheltuielilor aferente perioadei de școlarizare și care asigură unităților MAI posibilitatea recuperării în întregime a prejudiciului, într-o manieră actualizată. În opinia recurentului-pârât, problema sesizată prin decizia în discuție are legătură cu procedura privind angajarea răspunderii materiale, care este diferită de procedura stabilirii cuantumului prejudiciului. Or, instanța de fond nu a făcut nicio distincție între cele două etape, aplicând și interpretând eronat considerentele Deciziei nr. 649/2022. ... 2. Recurentul-reclamant SID, în motivarea căii de atac formulate, arată că prima instanță de judecată a realizat o interpretare și o aplicare greșită a normelor de drept material în privința capătului de cerere prin care a solicitat anularea art. 3 din Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013. Astfel, instanța a reținut că art. 3 din Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013, care include polițiștii în categoria salariaților civili prevăzută de art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998, reprezintă o transpunere fidelă a dispozițiilor cu forță juridică superioară, și anume a prevederilor art. 63 alin. (1) din Legea nr. 360/2002. Această interpretare a primei instanțe este eronată, deoarece art. 3 din Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 nu a fost emis în executarea Legii nr. 360/2002, ci a art. 9 din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998. Prin Decizia Curții Constituționale nr. 258/2023 a fost admisă excepția de neconstituționalitate ridicată de AMC în Dosarul nr. 1.411/120/2019 al Tribunalului D - Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a constatat că dispozițiile art. 9 teza finală din Ordonanța Guvernului nr. 121/1998 privind răspunderea materială a militarilor sunt constituționale în măsura în care nu se aplică în privința polițiștilor. Așa fiind, criticile de nelegalitate formulate prin cererea de chemare în judecată în privința art. 3 din Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013 sunt întemeiate, motive care nu au fost însă reținute de prima instanță. Având în vedere aceste aspecte, solicită admiterea recursului, cu consecința casării în parte a Sentinței civile nr. 565/27.03.2023 în ceea ce privește soluția de respingere a capătului de cerere prin care a solicitat anularea art. 3 din Instrucțiunile ministrului afacerilor interne nr. 114/2013. ... ... 1.4. Apărările formulate în cauză Recurentul-reclamant a formulat întâmpinare și note de ședință la recursul recurentului-pârât Ministerul Afacerilor Interne, solicitând respingerea căii de atac promovate de către acesta. ... 1.5. Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 din Codul de procedură civilă, coroborat cu art. 490 alin. (2) , art. 471^1 și art. 201 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, cu aplicarea și a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru. În temeiul art. 490 alin. (2) , coroborat cu art. 471^1 și art. 201 alin. (5) și (6) din Codul de procedură civilă, prin rezoluție s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 17 aprilie 2024, în ședință publică, cu citarea părților. ... ...