Decizia CCR nr. 513/2015Paragraful 24

19. Aşa fiind, faptul că persoana condamnată are dreptul de a se adresa unei instanţe de judecată, după ce plângerea sa a fost examinată de judecătorul de supraveghere a privării de libertate, este citată, putând depune memorii şi concluzii scrise, consacră caracterul neîntemeiat al criticilor formulată cu privire la art. 39 alin. (16) din Legea nr. 254/2013, cu atât mai mult cu cât procurorul şi reprezentantul administraţiei penitenciarului beneficiază de aceleaşi drepturi procesuale. De altfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, în jurisprudenţa sa, că garanţiile consacrate în materie penală de prevederile art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, potrivit cărora dreptul la apărare este o componentă a dreptului la un proces echitabil, nu sunt aplicabile procedurilor privind executarea pedepselor. În acest sens sunt, de exemplu, Hotărârea din 23 septembrie 2004 pronunţată în Cauza Pilla împotriva Italiei, Hotărârea din 27 iunie 2006, pronunţată în Cauza Szabo împotriva Suediei, şi Hotărârea din 23 octombrie 2012, pronunţată în Cauza Ciok împotriva Poloniei, paragraful 33 (a se vedea Decizia nr. 733 din 16 decembrie 2014, paragraful 16).