Decizia CCR nr. 505/2015Paragraful 26

22. Rezultă că situaţia în care se află proprietarii de clădiri clasificate potrivit art. 3 lit. a) din Legea nr. 422/2001 ca fiind monumente istorice - categoria monumente este diferită de cea a proprietarilor de clădiri care, deşi intră în alcătuirea unui ansamblu arhitectural - monument istoric, nu sunt clasificate în mod individual în categoria monumentelor istorice, astfel încât este justificată instituirea unui regim de impozitare diferit. În sensul jurisprudenţei constante a Curţii Constituţionale, "Principiul egalităţii în faţa legii presupune instituirea unui tratament egal pentru situaţii care, în funcţie de scopul urmărit, nu sunt diferite. De aceea, el nu exclude, ci, dimpotrivă, presupune soluţii diferite pentru situaţii diferite" (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 8 februarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 69 din 16 martie 1994, Decizia nr. 48 din 16 martie 2000, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 242 din 1 iunie 2000, sau Decizia nr. 371 din 26 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 584 din 5 august 2014).