Decizia CCR nr. 498/2015Paragraful 50

42. Tot astfel, nu poate fi reţinută încălcarea art. 1 alin. (4) din Constituţie care consacră principiul separaţiei şi echilibrului puterilor în stat. Potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, delegarea legislativă este o instituţie specifică dreptului constituţional şi presupune transferul de atribuţii de la Parlament către executiv în anumite condiţii prevăzute de legea de abilitare ori de Constituţie. Este, prin urmare, o limitare a monopolului parlamentar în materia legiferării, care însă îşi găseşte o justificare unanim acceptată ce izvorăşte din principiul separaţiei şi al colaborării puterilor în stat (a se vedea în acest sens, de exemplu, Decizia nr. 1.438 din 4 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 16 din 7 ianuarie 2011). Prin exercitarea competenţei delegate de legiferare prevăzute de art. 115 din Constituţie, activitatea legislativă a Guvernului se referă eo ipso la domeniul reglementat prin legi ordinare sau organice, după caz. Aşadar, aceasta vizează, în mod implicit, legile adoptate de Parlament, fără ca o atare operaţiune legislativă să echivaleze ab initio cu contracararea voinţei Parlamentului (a se vedea Decizia nr. 761 din 17 decembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2015). Astfel fiind, faptul că în cauză, potrivit susţinerilor autorilor sesizării, instituţiile supuse comasării funcţionau anterior în baza unor legi şi "au dat un bun randament" nu constituie, în sine, un argument de natură să demonstreze că reorganizarea lor prin ordonanţă de urgenţă a Guvernului încalcă principiul separaţiei puterilor în stat.