Decizia CCR nr. 495/2015Paragraful 10

7. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine, în esenţă, că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013 sunt contrare prevederilor constituţionale ale art. 115 alin. (6) , întrucât ordonanţele de urgenţă nu pot afecta regimul instituţiilor fundamentale ale statului, drepturile şi libertăţile fundamentale, or, desfiinţarea unei instituţii publice de o deosebită importanţă cum este cea a Gărzii Financiare, prin eliberarea din funcţie a tuturor funcţionarilor publici, este de natură să îngrădească dreptul la muncă, astfel cum acesta este prevăzut de art. 41 din Constituţie, context în care apreciază că este, în egală măsură, încălcat şi dreptul la protecţie socială. De asemenea consideră că sunt încălcate prevederile art. 16 alin. (1) din Constituţie, întrucât prin actul normativ criticat numai funcţionarii publici din Garda Financiară au fost eliberaţi din funcţie, în timp ce alţi funcţionari (spre exemplu personalul direcţiilor generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv al Autorităţii Naţionale a Vămilor) au fost preluaţi de noua structură înfiinţată prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 74/2013. Menţionând jurisprudenţa Curţii Constituţionale prin care s-a statuat că existenţa drepturilor şi libertăţilor prevăzute de Constituţie nu este doar declarativă şi iluzorie, ci efectivă, astfel încât dreptului de acces la funcţiile publice trebuie să i se aplice acelaşi regim, arată că dispoziţiile ordonanţei de urgenţă criticate aduc atingere substanţei acestui drept.