Decizia CCR nr. 477/2015Paragraful 13

10. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorii susţin, în esenţă, că prevederile art. XV alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 sunt în contradicţie cu alin. (7) al aceluiaşi articol, potrivit căruia plăţile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă şi pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin. (1) -(6) . Per a contrario, cele pentru care a fost demarată executarea silită până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanţe de urgenţă nu sunt supuse eşalonării. Deşi din economia articolului XV din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014 rezultă că a fost dispusă eşalonarea plăţilor sumelor stabilite prin hotărâri judecătoreşti, pentru care nu a fost iniţiată executarea silită până la intrarea în vigoare a ordonanţei de urgenţă, alin. (4) prevede că, pe durata eşalonării, orice procedură de executare silită se suspendă. Or, în condiţiile în care, în acest context, nicio executare silită nu poate începe, cu atât mai mult, aceasta nu poate fi suspendată. Prin urmare, alin. (4) permite suspendarea executării silite iniţiate anterior intrării în vigoare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 8/2014, în contradicţie cu alin. (7) al aceluiaşi articol. Astfel, norma criticată nu îndeplineşte criteriile de claritate, precizie, previzibilitate şi predictibilitate, exigenţe reţinute în jurisprudenţa Curţii Constituţionale (spre exemplu, Decizia nr. 26 din 18 ianuarie 2012) şi a Curţii Europene a Drepturilor Omului (spre exemplu, hotărârile pronunţate în cauzele Rotaru împotriva României, Petra împotriva României, Sunday Times împotriva Regatului Unit). În acelaşi sens sunt invocate prevederile art. 8 alin. (4) şi art. 36 alin. (1) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare. Viciul de redactare a prevederilor de lege criticate determină apariţia unor situaţii de incoerenţă şi instabilitate, contrare principiului securităţii raporturilor juridice, în componenta sa referitoare la claritatea şi previzibilitatea legii.