Decizia CCR nr. 433/2015Paragraful 10

6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autoarea acesteia susţine că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 lipsesc de efect art. 8 alin. (1) din aceeaşi ordonanţă, care dispune imperativ că ajutorul judiciar se avansează în întregime de către stat, aşadar indiferent de cuantumul taxei judiciare de timbru care trebuie achitată, chiar şi în ipoteza în care aceasta este apreciată de judecător ca infimă, situaţie în care acesta respinge cererea de scutire de la plata acestei taxe. Arată că prevederile art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 51/2008 sunt lipsite de previzibilitate şi claritate, întrucât nu pot fi cuantificate sintagme precum cerere/solicitare abuzivă, cost disproporţionat, taxă în cuantum infim. De asemenea, textul de lege criticat conduce la o antepronunţare a judecătorului, care, înainte de judecata pe fond, trebuie să aprecieze, în soluţionarea cererii de scutire de la plata taxei judiciare de timbru, cu privire la existenţa unui interes legitim pe care solicitantul îl apără şi cu privire la împrejurarea dacă acţiunea introdusă contravine ordinii publice şi celei constituţionale. Aşadar, judecătorul îşi exprimă părerea chiar asupra acţiunii sau a căii de atac pe care urmează să o judece în viitor. Susţine că se încalcă şi principiul egalităţii, întrucât persoane cu acelaşi grad de vulnerabilitate financiară, aflate sub pragul sărăciei extreme, sunt supuse unui tratament diferit după cum judecătorul apreciază cuantumul taxei de la plata căreia se solicită scutirea ca fiind infim sau nu, în primul caz cererea fiind considerată abuzivă. Autoarea excepţiei invocă şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului prin care s-a arătat că legislaţia trebuie să fie coerentă, să evite paralelismul legislativ şi să aibă vocaţia de a respecta drepturile şi libertăţile fundamentale (hotărârile din 20 mai 2008, 18 decembrie 2008 şi 20 ianuarie 2009, pronunţate în cauzele Santo Pinto împotriva Portugaliei, Unedict împotriva Franţei şi Katz împotriva României).