Decizia CCR nr. 428/2015Paragraful 18

13. Având în vedere că acţiunea introductivă de instanţă a fost promovată anterior intrării în vigoare a Legii nr. 165/2013, Curtea constată că autorii excepţiei s-au referit în mod eronat la teza întâi a art. 4 din Legea nr. 165/2013 care vizează cererile formulate şi depuse, în termen legal, la entităţile învestite de lege, nesoluţionate până la data intrării în vigoare a acestei legi. Autorii excepţiei se află în ipoteza art. 4 teza a doua, care determină aplicabilitatea Legii nr. 165/2013 cauzelor în materia restituirii imobilelor preluate abuziv, aflate pe rolul instanţelor la data intrării în vigoare a actului normativ menţionat. De asemenea, în ceea ce priveşte excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 21 din Legea nr. 165/2013, Curtea observă că, deşi autorii acesteia nominalizează întregul articol, în realitate, criticile formulate vizează doar alin. (6) din acesta, motiv pentru care obiectul excepţiei a fost restrâns doar la alineatul menţionat. În consecinţă, faţă de data introducerii acţiunii şi de motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, Curtea reţine că obiectul acesteia îl reprezintă, în realitate, prevederile art. 4 teza a doua raportate la cele ale art. 1 alin. (2) şi art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013, care au următoarea redactare: