Decizia CCR nr. 423/2015Paragraful 56

Aşa încât, constatăm că activitatea procesuală de judecată în soluţionarea contestaţiei privind durata procesului penal nu vizează fondul cauzei, nefiind judecată o acuzaţie în materie penală, în sensul prevederilor art. 6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Conceptul de "acuzaţie în materie penală" având o semnificaţie "autonomă", independentă de clasificările utilizate de sistemele juridice naţionale ale statelor membre, trebuie înţeles în sensul Convenţiei şi este definit drept "notificarea oficială, din partea autorităţii competente, privind suspiciunea referitoare la comiterea unei fapte penale", definiţie care depinde, de asemenea, de existenţa sau absenţa unor "repercusiuni importante asupra situaţiei (suspectului)" (Hotărârea din 27 februarie 1980 pronunţată în Cauza Deweer împotriva Belgiei, paragraful 46; Hotărârea din 15 iulie 1982 pronunţată în Cauza Eckle împotriva Germaniei, paragraful 73). Curtea europeană a raportat definiţia noţiunii de "materie penală" la trei criterii alternative: criteriul calificării interne, cel al naturii faptei incriminate şi cel al scopului şi severităţii sancţiunii (Hotărârea din 8 iunie 1976 pronunţată în Cauza Engel şi alţii împotriva Olandei, paragrafele 80-85).