Decizia ÎCCJ nr. 8/2024 (RIL)Punctul VI

VI. Opinia procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție 28. Procurorul general a apreciat că prima orientare jurisprudențială este în acord cu litera și spiritul legii, în calculul termenului de preaviz nefiind incluse ziua în care s-a comunicat notificarea de preaviz și nici ziua în care s-a împlinit termenul. ... 29. S-a argumentat că în Codul muncii nu există vreo dispoziție care să reglementeze modul de calcul al termenului de preaviz acordat la concediere. Or, art. 278 alin. (1) din Codul muncii prevede că dispozițiile din respectivul cod se întregesc cu cele cuprinse în legislația muncii și, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă, cu dispozițiile legislației civile. ... 30. Faptul că legiuitorul a avut în vedere distincția dintre zilele lucrătoare și cele nelucrătoare la elaborarea normelor de drept civil este evidențiat, printre altele, de art. 2.554 din Codul civil, care stabilește că „dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, termenul se consideră împlinit la sfârșitul primei zile lucrătoare care îi urmează“. ... 31. S-a mai arătat că atât obligația de notificare a deciziei de concediere către salariat, cu menționarea duratei preavizului conform art. 76 lit. b) din Codul muncii, cât și obligația de respectare a termenului de preaviz constituie elemente esențiale ale procedurii de concediere, nerespectarea acestora atrăgând nulitatea deciziei de concediere. ... 32. În consecință, pentru a se asigura protecția salariaților se impune calcularea termenului de preaviz potrivit sistemului pe zile libere reglementat de art. 2.553 alin. (1) din Codul civil și art. 181 alin. (1) pct. 2 din Codul de procedură civilă, în sensul de a nu fi luate în calcul prima și ultima zi. ... ...