Decizia CCR nr. 400/2015Paragraful 9

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că garanţia de bună conduită reglementată prin textul de lege criticat aduce atingere caracterului gratuit al procedurii administrativ-jurisdicţionale, statuat în art. 21 alin. (4) din Legea fundamentală. Aceasta, deoarece, potrivit art. 271^1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 34/2006, neconstituirea garanţiei înainte de depunerea contestaţiei duce la respingerea acesteia de către Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor. Arată că, în reglementarea anterioară, garanţia de participare trebuia constituită de operatorul economic pentru a putea participa la procedură, independent de decizia acestuia de a contesta sau nu vreun act al autorităţii contractante. În prezent, însă, garanţia de bună conduită se constituie special şi exclusiv pentru ca operatorul economic să poată să îşi exercite dreptul de acces la instanţă. Consideră că garanţia de bună conduită nu este altceva decât o taxă de timbru mascată, astfel că nu poate fi susţinut caracterul gratuit al jurisdicţiei administrative în faţa Consiliului. Aceasta, deoarece sancţiunea aplicabilă pentru neconstituirea garanţiei este asemănătoare celei pentru netimbrare. Arată că nu se poate ralia la opinia Curţii Constituţionale care a statuat, prin Decizia nr. 282 din 27 martie 2012, că, atât timp cât garanţia de bună participare, conform vechii reglementări, nu se făcea venit la bugetul de stat sau al autorităţii administrativ-jurisdicţionale, procedura administrativ-jurisdicţională păstra un caracter gratuit. Această opinie era conformă Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, în baza căreia toate taxele judiciare de timbru se făceau venit la bugetul de stat. Dar, în prezent, aşa cum rezultă din art. 40 alin. (3) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, nu mai este necesar ca, pentru a fi calificată drept taxă, suma depusă să mai fie încasată exclusiv la bugetul de stat. Aşadar, nu are relevanţă bugetul la care se face venit garanţia de bună conduită, ci scopul şi finalitatea taxei percepute. Or, în acest context, autorul excepţiei apreciază că scopul este tocmai acela de a condiţiona accesul operatorului economic la Consiliul Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor şi la instanţă de constituirea garanţiei de bună conduită. Arată că finalitatea pentru operatorul economic este aceeaşi ca în cazul taxei judiciare de timbru: atunci când acţiunea sa va fi respinsă, va pierde suma constituită ca garanţie, transformând astfel procedura administrativ-jurisdicţională din faţa Consiliului Naţional de Soluţionare a Contestaţiilor dintr-una gratuită într-una oneroasă.