Decizia CCR nr. 344/2015Paragraful 45

Astfel, prin ordonanţa de urgenţă menţionată, legiuitorul a reconfigurat tipologia drepturilor care se constituie în creanţe fiscale accesorii, în sensul că pentru acelaşi fapt generator - neplata la scadenţă - nu se mai datorează majorări de întârziere, ci dobânzi şi penalităţi de întârziere. Totuşi, atât majorarea de întârziere, pe de o parte, cât şi dobânzile şi penalităţile de întârziere, pe de altă parte, au aceeaşi natură juridică, sancţionând conduita culpabilă a debitorului obligaţiei de plată, respectiv neachitarea la termenul scadent a creanţei fiscale principale. Având în vedere, însă, că la data constituirii bazei impozabile pentru creanţa fiscală principală, creanţele fiscale accesorii se circumscriau dreptului la perceperea majorărilor de întârziere, în condiţiile legii, rezultă că dobânzile şi penalităţile de întârziere nu puteau fi aplicate unui raport de drept material fiscal epuizat anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă. În consecinţă, indiferent că tratamentul fiscal accesoriu prevăzut în legile ulterioare este mai favorabil sau nu, pentru creanţele fiscale principale rezultate în baza unui raport de drept material fiscal epuizat anterior intrării în vigoare a ordonanţei de urgenţă şi neplătite la scadenţă nu puteau fi reglementate şi calculate creanţe fiscale accesorii sub forma dobânzii şi penalităţii de întârziere, ci numai sub forma majorărilor de întârziere. De aceea, apreciem că textul legal criticat retroactivează, fără a reprezenta o lege penală sau contravenţională mai favorabilă, ceea ce determină concluzia încălcării art. 15 alin. (2) din Constituţie.